Stiri si noutati

Privatizarea – contribuabil la buget?

Adrian Vasilescu

Analistii sunt preocupati de aspecte specifice. Ei vor sa stie: cat va fi PIB-ul in 2005, unde se va opri inflatia, pana unde se vor intinde deficitele, cel comercial si cel bugetar.

Populatiei, insa, cifrele vehiculate de analisti nu-i spun prea mult. Oamenii intreaba: cand vor trai altfel?

Intrebare esentiala, ce-i framanta pe producatori, pe consumatori, pe liber-profesionisti, pe gospodine, chiar si pe politicieni si pe ministri, in particular. Toti isi doresc bani mai multi, o putere de cumparare mai mare, locuri de munca sigure.

Prea putini se intreaba insa: de unde bani?

In situatia data, mai ales dupa ce Ministerul Finantelor Publice a anuntat ca ar putea sa creasca impozitul pe proprietate, privatizarea a inceput sa fie aratata cu degetul. De ce? Ca aduce prea putini bani la buget.

E adevarat ca privatizarea se misca incet, dar efectele de luat in seama sunt cu totul altele. Fiindca, in nici un caz privatizarea nu poate fi redusa la rolul de contribuabil al bugetului de stat.

Nu avem nevoie de privatizare ca sa carpim bugetul. Scopul e altul: sa obtinem eficienta in economie.

Din cauza intarzierii procesului de privatizare, intreprinderile de stat sunt nevoite sa faca fata unei degradari brutale a fluxurilor financiare. Dadacite de stat, aceste intreprinderi s-au trezit intr-o situatie jenanta: ele nu stiu sa inoate in ape curgatoare, fara subventii si fara stocuri. Si, indeosebi, se descurca greu daca statul nu obliga partenerii lor interni sa le preia produsele, chiar daca nu sunt corespunzatoare din punct de vedere calitativ.

Sub mantaua statului, tot mai uzata, intreprinderile continua sa produca fara sa aiba piete asigurate. Si cum, in nenumarate cazuri, nu gasesc cumparatori, mari cantitati de fabricate, incorporand materii prime si resurse energetice scumpe, munca si bani, o apuca pe drumul bine cunoscut al magaziilor.

Neputinta multor agenti economici de stat de a realiza produse competitive, care sa fie cautate pe piata interna sau la export, a fost si mai este suplinita de intelegeri oculte privind ?vanzari? cu plata amanata la nesfarsit catre parteneri interni, tot de stat. In acest fel, este intretinut blocajul financiar. Si ideea falsa ca aceste intreprinderi ar avea piata. O simpla justificare ca sa-si mentina personalul, sa-si pastreze schemele manageriale hipertrofiate, sa primeasca credite si… sa dea impresie ca reformele mai pot fi amanate.

Dar nu mai pot fi amanate. Fara grabirea reformelor, indeosebi fara accelerarea privatizarii, nimeni nu le poate spune oamenilor cand vor trai altfel, cand se vor bucura de salarii mai mari, cand intreprinderile in care lucreaza vor avea mai mult profit si cand tara va fi prospera.

Fara privatizare nu va fi pusa in miscare spirala expansiunii economice.

Fara privatizare nu vom avea mai mult spirit intreprinzator, nu vom avea parte de libera initiativa. Si de piete functionale.

Starea de asteptare, in care adeseori s-au complacut si populatia, si economia, nu-i decat un mod de a lungi boala.

In 2005, nu avem decat sansa de a declara razboi acestei stari de asteptare. Ar fi o modalitate de a ataca frontal schimbarea.

Daca vom castiga acest razboi vom avea si eficienta. Atunci se vor gasi bani si pentru buget.

Sursa Gardianul

Have something to add? Share it in the comments.

Your email address will not be published. Required fields are marked *