Adoptarea acestei legi a fost determinata, evident, de armonizarea legislatiei nationale cu aceea a Uniunii Europene si are in vedere, in principal, definirea fara echivoc a termenului de "garantie", precum si a drepturilor pe care le au cumparatorii, pe de o parte, si a obligatiilor ce revin producatorilor si vanzatorilor, pe de alta parte.
Astfel, potrivit documentului mentionat, "garantia reprezinta o modalitate prin care vanzatorii si, implicit, producatorii se obliga sa comercializeze produse care trebuie sa-si mentina parametrii ce determina valoarea de intrebuintare initiala fara a solicita din partea cumparatorului costuri suplimentare, in conditiile in care acesta il utilizeaza conform instructiunilor de folosire". Practic, legea va introduce un nou sistem privind acordarea de garantii catre consumatori, fiind pentru prima data, potrivit autorilor legii, cand se introduce in legislatia romaneasca "garantia comerciala", care este privita ca un contract ce reprezinta o "lege a partilor".
Potrivit analistilor, aplicarea acestei legi nu ii va multumi chiar pe toti comerciantii, care vor fi obligati sa respecte standardele de calitate din Uniunea Europeana. In acest fel, multi se vor vedea pusi in situatia de a-si restrange activitatea. Totusi, cei care vor ramane in activitate vor putea face fata competitiei pietei unice.
Termenul minim: doi ani
O alta noutate adusa de aceasta lege in relatiile vanzator-cumparator o reprezinta introducerea obligatorie a unui termen de garantie de minimum doi ani, calculat de la livrarea produsului. Evident, fac exceptie de la aceasta regula produsele alterabile. De asemenea, in cazul produselor folosite (second-hand), garantia minima este stabilita la un an de la data cumpararii produselor respective.
Garantia trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului si sa precizeze elementele de identificare ale produsului. De asemenea, trebuie mentionate, in mod obligatoriu, modalitatile de asigurare a garantiei, respectiv intretinere, reparare sau inlocuire. Legea cuprinde, totusi, la art. 20(3) o prevedere care lasa loc de interpretare si de potentiale conflicte: "Garantia trebuie redactata in termeni simpli si usor de inteles". Nu se precizeaza ce se intampla in situatia in care un cumparator este mai greu de cap. Probabil ca normele metodologice vor lamuri si aceasta problema.
Have something to add? Share it in the comments.