La Banca Nationala nu exista un departament care sa dicteze: sus dobanzile sau jos dobanzile. Fiindca dobanzile sunt dictate de piata.
Miscarea dobanzilor, la comanda pietei, nu e insa automata. Un rol major il au bancile. Ele pun in functiune, pentru o buna politica a dobanzilor, un mecanism complex si subtil. Mai ales ca, de multe ori, cand e reglementata remuneratia depozitelor sau a imprumuturilor, cunostintele de specialitate in domeniul bancar sunt asociate cu finetea unor observatii sociologice si psihologice. Toate dublate de experienta si de spirit creator.
N-am scapat inca de iluzia monetara
Adeseori, bancherii sunt judecati cu "argumentele" populismului. Societatea intelege greu adevarul ca daca munca nu e inmultita consistent, inclusiv sub raportul eficientei, banii n-au cum sa fie inmultiti. Fiecare leu in plus scapat pe piata navaleste in preturi. In plus, ne mai lovim inca de un fenomen nociv, pe care economistii il numesc "iluzie monetara": convingerea ca sporurile castigurilor salariale ar putea devansa performantele economice pentru a stimula munca, chiar daca preturile cresc si ele. Fenomen extrem de periculos, mai cu seama daca il raportam la adevarurile din economia noastra. O economie in crestere, dar cu putine afaceri prospere, cu multe oferte care nu corespund cererii, cu intreprinderi care au pierderi in loc de profit. De aici, in primul rand, nevoia de prudenta in politica dobanzilor.
Fara indoiala ca, in materie de dobanzi, o politica prudenta va fi mereu pe muchie de cutit. Nemultumirile si criticile nu inceteaza si nu vor inceta. Faptul ca BNR absoarbe bani in propriile depozite si plateste dobanzi, bani care nu ajung in economia reala, a dat nastere unei dezbateri fierbinti.
Pretul dezinflatiei e inca mare
Unii economisti sustin ca dobanzile, inca mari, au si un efect inflationist. Teoretic, aceasta judecata poate fi adevarata. Practic, insa, in masura in care dobanzile peste rata inflatiei au restrans cererea de credite si au restabilit echilibrul pe piata, efectul lor a fost tocmai invers, contribuind la calmarea cresterii preturilor.
De altfel, dobanzile nu au fost ridicate sus pentru a fi tinute acolo. Masura a fost temporara. Cand inflatia a inceput sa coboare, si-au inceput si dobanzile aterizarea.
Fireste, comprimarea cererii de credite a afectat si investitiile. Un pret pe care orice societate, bogata sau saraca, il plateste atunci cand vrea sa aduca in jos inflatia. Dar criticii Bancii Nationale si ai sistemului bancar "uita" ca, de fapt, numai o parte din investitiile din Romania sunt finantate din credite interne. In principal, investitiile sunt finantate din surse externe.
Asa a fost si inainte de 1989, asa este si in prezent. Apoi, se impune sa fie luat in calcul si capitalul strain care intra in tara sub forma de investitii directe sau de portofoliu. Investitiile, deci, isi au propriile surse de finantare.
Have something to add? Share it in the comments.