Stiri si noutati

Dobanzile se tem de inflatie

Adrian Vasilescu

Trei centre de putere influenteaza dobanzile: Banca Nationala, bancile comerciale si Trezoreria statului. Toate trei fiind influentate, la randul lor, de miscarile inflatiei.

Recent, Banca Nationala a dat un nou semnal de aterizare. Dobanda de interventie a fost coborata de la 20,75 la numai 20 de puncte procentuale.

Trezoreria a urmat-o imediat. Desi pasul facut a fost mic, masurand numai 0,34 dintr-un punct procentual, nivelul dobanzilor la certificatele de trezorerie e mult mai jos: 17,11. Nu insa si mai atractiv. Bancile comerciale deocamdata analizeaza piata. Unele, putine inca, au dat deja comanda in vederea unei aterizari usoare. Cele mai multe, insa, asteapta noi semnale. Cuvantul de ordine este prudenta. Toti ochii sunt atintiti pe rata inflatiei. De aici vin incurajarile in privinta scaderii dobanzilor, dar si teama ca o reducere imprudenta ar putea sa faca mai mult rau decat bine.

Vremea inflatiei masurate cu o singura cifra a venit intr-adevar. Avem deja o certitudine: vom incheia anul in curs cu o rata a dinamicii preturilor de consum de 8-9 la suta. Dar, de la o luna la alta, miscarile inflationiste sunt inca dezordonate. Dupa o rata de 0,3 la suta in mai, inflatia s-a dublat in iunie, inregistrand 0,6 la suta. Din cauza unor corectii de preturi. Si cum procesul de corectie continua si in iulie, la preturi administrate desigur, este posibila repetarea ratei de 0,6 la suta. O noua scadere fiind asteptata abia in august. Astfel de fluctuatii tin bancile in stare de veghe.

Bancile au memorie buna. Ele tin minte ca fiecare etapa de reformare a preturilor ? atat in ?90, cat si in ?91, in ?97 sau in ?99 – a inceput cu singura mutare posibila, desi extrem de riscanta: largirea sferei produselor si serviciilor supuse "dictatului" pietei. Dupa fiecare astfel de mutare, inflatia a sarit brusc. Dobanzile s-au vazut nevoite s-o urmeze. Or, pietei monetare nu-i sunt pe plac prea desele urcari si coborari de dobanzi.

Nici Banca Nationala, nici bancile comerciale nu-si pot permite sa se joace cu dobanzile, miscandu-le cand in jos, cand in sus. De aici, in primul rand, nevoia de prudenta. Obligatorie atat timp cat reformele nu sunt duse pana la capat. Numarul preturilor administrate, fiind si acum semnificativ, ne atentioneaza ca vor urma alte si alte corectii, atat in acest an, cat si in 2005, ce vor determina noi fluctuatii inflationiste. De altfel, bancile mai au inca un motiv ca sa ramana in garda: climatul inflationist din societatea noastra. Suportam in continuare un astfel de climat, fara indoiala nociv, fiindca inchegarea unui sistem de piete libere, integrate, structurate pe principiul vaselor comunicante, in care preturile sa primeasca semnale de la toti indicatorii economici importanti si sa le respecte, nu a fost inca incheiata. Si nici nu va putea fi incheiata pana cand nu va inceta rasfatarea intreprinderilor de stat, multe dintre ele inregistrand pierderi mari, fapt ce face imposibila cuplarea adevarului preturilor cu adevarul costurilor activitatii productive. Consecintele fiind dintre cele mai grave: concurenta, preturile si costurile competitive continua, in economia noastra, sa fie inhibate de o doza de inflatie ascunsa, deloc neglijabila. Ce-i drept, corectata la anumite intervale.

Necazul cel mai mare este ca, la noi, fiecare noua corectie face valuri, antrenand si alte preturi. Asta, pentru ca, pe piata noastra, miscarea preturilor n-are intotdeauna o baza obiectiva. De prea multe ori, inca, este actionata emotional.

Pe o piata normala, integrata, preturile au o logica. Daca, bunaoara, intervin modificari in costurile energiei, ale carburantilor, ce aduc scumpiri ori ieftiniri de preturi, ele vor fi extinse numai la acele marfuri care suporta noi impulsuri. Dar chiar si pe o astfel de piata, normala, intervine un efect psihologic specific: marfurile care se scumpesc trag dupa ele, in sus, inclusiv preturi ale acelor marfuri care n-au primit nici un impuls in costuri. Numai ca logica pietei isi spune repede cuvantul si, pana la urma, lucrurile sunt reduse in matca. Preturile ce o luasera razna fara motiv isi revin. Le obliga legea cererii si ofertei. Preturile care s-au miscat cu motiv dau de multe ori inapoi, pentru ca legea pe piata (repet: pe o piata normala) o fac nu producatorii, ci consumatorii. Si daca marfa nu se vinde, producatorii sunt nevoiti sa scada pretul. Dar cum nu se pot dispensa de profit, care le asigura supravietuirea, efortul lor se va indrepta catre costuri. In toata lumea se duce o batalie apriga pentru costuri mai mici, tot mai mici. Si pentru cifre de afaceri mai mari, tot mai mari. Pentru dever, asadar. Fiindca profitul nu se scoate din preturi ce cresc anapoda, ci dintr-un volum tot mai mare de marfuri comercializate pe piata. Totodata, oferta in crestere este cel mai sigur remediu impotriva inflatiei.

Pe piata noastra, insa, realitatea dominanta nu este inca normalitatea. Din aceasta cauza, cu deosebire, nici nu ne putem astepta la reglari firesti intre cerere si oferta. Asa ca bancile sunt nevoite sa faca din dobanda o arma impotriva fluctuatiilor inflationiste.

Sursa Gardianul

Have something to add? Share it in the comments.

Your email address will not be published. Required fields are marked *