Ministerul Finantelor vrea sa revolutioneze fiscalitatea. Tarziu gand. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Impartind impozitele in doua mari categorii, pe munca si pe consum, taxarea muncii va pleca de la nevoia incurajarii muncii. Sper ca a muncii performante. Fara a descuraja consumul. O rotatie de 180 de grade in materie de filozofie bugetara nu mai poate intarzia. De la o fiscalitate ce descurajeaza atat munca performanta, cat si libera initiativa, contribuind determinant la mentinerea unui climat economic ostil, Romania va trece astfel la un program de incurajare a competitivitatii.
O politica noua, de stimulare a performantei prin fiscalitate, fara o perioada de incalzire, ar putea sa para riscanta. Dar tara noastra nu mai are timp sa se grabeasca incet. Din cauza intarzierii reformelor, fapt ce a facut ca economia sa piarda o mare parte a resurselor sale de imunitate, care de altfel niciodata n-au atins un nivel optim, timpul de gandire si de exercitii a expirat. Efectele dramatice ale acestei realitati, ce lovesc intreaga economie si intreaga societate, sunt inflatia inca mare, chiar daca s-a transformat in dezinflatie, dobanzile inca inalte, chiar daca in scadere, deficitele impovaratoare. Iesirea din aceasta capcana a devenit o problema foarte grea. Dar va fi tot mai grea, daca vor interveni alte amanari.
Nu mai e, asadar, vreme pentru o succesiune fireasca a etapelor reformei. Avem nevoie, acum, de mecanisme de piata specifice unor actiuni in forta, care sa blocheze motoarele neperformante din economia noastra si, in acelasi timp, sa mobilizeze resursele de care dispunem pentru a asigura buna functionare a motoarelor performante. Unul dintre aceste mecanisme ar putea fi o fiscalitate inteligenta, care sa se debaraseze de povara egalitarismului. Ar fi o conditie ca sa ajungem la un raport normal intre castigurile si pierderile din economie, desigur favorabil celor dintai. Daca pierderile de imunitate din economie nu vor fi oprite, vom fi nevoiti, in anii viitori, sa acceptam o reducere si mai mare a cheltuielilor bugetare, in combinatie cu noi impozite si taxe. Ar fi o alegere dramatica. Pentru ca ar trebui sa suportam atat intarzierea redresarii economiei, cat si un buget gatuit, ce ar lovi si mai brutal decat pana acum sanatatea, invatamantul, alte domenii ale societatii romanesti.
Intr-o economie ca a noastra, in care marile mize nu sunt productivitatea, competitivitatea si eficienta, s-au inmultit pierderile cauzate de risipa si de modul invechit in care este organizata munca in intreprinderile cu capital de stat. Dar si in numeroase intreprinderi cu capital privat. Aceasta cadere nu mai poate fi oprita fara a se recurge la o alta ecuatie economica, in care venitul sa fie legat de competitivitatea muncii. Or, cu reglementari care descurajeaza patronii sa plateasca bine munca eficienta sau cu intentii de a taxa drastic salariile mari, platite de regula pentru performanta, nu vom ajunge departe.
Nu vom reusi cu o fiscalitate stramba
Fara indoiala ca o concurenta reala impune si o reforma a sistemului de stimulente. E greu de acceptat insa ca o noua politica a stimulentelor ar putea avea succes fara o reforma a fiscalitatii. Reforma fiscala este o cerinta obiectiva. Fiindca in prezent, daca in privinta cheltuielilor bugetare sunt probleme grele, in ceea ce priveste incasarile bugetare au aparut probleme irezolvabile. Probleme ce produc migrene cumplite.
Daca, la capitolul venituri, nu se aduna sumele scontate, nu pot fi efectuate toate cheltuielile. An de an, rata inselarii bugetului statului a crescut vertiginos. In acelasi timp, asa cum arata anchetele sociologice, intreprinderile corecte se plang de o fiscalitate stramba, profund nedreapta, care ia de la cei ce platesc tot ce nu se poate incasa de la cei ce nu platesc. Nu este mai putin adevarat ca insasi constructia bugetara, prin filozofia actuala, a impins contribuabilii spre evaziune. Poate ca e firesc sa se taxeze tot ce misca, incepand cu autoturismele; si tot ce sta – de la terenuri la cladiri. Grav este insa faptul ca impozitele si taxele au ramas cu un singur rol major, acela de aduna bani in "casieria centrala" a statului, in timp ce contributia lor la cresterea eficientei muncii si a competitivitatii productiei nationale ramane extrem de redusa. In prezent, intreprinderile sunt descurajate sa remunereze corespunzator competenta, initiativa si creativitatea. Tocmai din cauza impozitelor mari pe munca. Sau, mai rau, sunt impinse sa caute refugii in munca la negru. Unde s-a ajuns? La cel mai nedorit rezultat: n-au venit nici destui bani la buget, nici economia nu a fost incurajata. Experientele altor tari ne arata ca bani multi la buget se obtin nu din cote inalte de impozitare, ce mai functioneaza si "in scara", ci dintr-o masa mare de castiguri, la care sa se aplice impozite realiste. Peste tot, in lumea moderna, accentul in materie de fiscalitate se muta din sfera impozitelor directe – pe munca, pe venituri, in cea a impozitelor indirecte – pe consum. E limpede de ce: pentru a incuraja munca, veniturile din munca performanta, investitiile.
La profituri mici, si incasarile sunt mici
Munca inalt calificata, competenta, initiativa eficienta sunt platite nelimitat. Desigur, in tarile unde piata functioneaza.
La noi, in schimb, plata muncii e limitata din cauza fiscalitatii. Numai ca o astfel de fiscalitate se transforma in bumerang. Un bumerang alcatuit din impozite excesive, care zboara el pana unde zboara, dar apoi se intoarce catre buget si-l loveste naprasnic. Rezultatul apare tot "in scara", ca si sistemul de impozite: veniturile salariale fiind mai mici, oamenii muncesc dupa cum sunt platiti; daca societatea are parte de mai putina munca, e normal ca circula mai putine produse si la buget ajung mai putini bani; profiturile intreprinderilor sunt mai mici si in consecinta mai mici sunt si incasarile din impozitul pe profit.
Atat timp cat pe piata de consum ajung mai putini bani, se vand mai putine marfuri si contributia la buget a Taxei pe Valoarea Adaugata este diminuata. In acelasi timp, un consum restrans nu poate sa constituie un stimulent pentru productie. O noua filozofie bugetara, in masura sa ia de pe umerii intreprinderilor o parte a actualei poveri fiscale, tot mai greu de suportat, ar fi un pas important inspre insanatosirea economiei. In aceasta materie nu se inventeaza nimic. Cartile scriu ca daca ratele impozitelor scad, in compensatie creste baza impozabila. Fiindca relaxarea fiscala ucide o buna parte a evaziunii fiscale.
Have something to add? Share it in the comments.