Susanele.ro

UE ne da bani sa ne promovam produsele


De anul viitor, Comunitatea Europeana cofinant eaza cu pina la maximum 50%, programe de informare si promovare a produselor agricole, atit pe piata UE, cit si in tarile din afara Uniunii Europene. Organizatiile profesionale si interprofesionale, dar si statul, trebuie sa asigure restul de 50%. Ceea ce va reprezenta o problema. Pe de o parte pentru ca bugetul statului este foarte limitat si de cele mai multe ori nu este capabil sa asigure sursele de cofinantare. Pe de alta parte, organizatiile profesionale si cele interprofesionale nu s-au inchegat prea bine si le va fi greu sa mobilizeze sume de bani pe care sa le cheltuie pentru promovare.

Din 2007, agricultorilor din Romånia le vor fi puse la dispozitie fonduri comunitare pentru diverse activitati. Organizatia care propune programul trebuie sa finanteze cel putin 20% din costul total al acestuia. O data cu aderarea la Uniunea Europeana, organizatiile profesionale/ interprofesionale reprezentative din Romånia vor avea posibilitatea intocmirii de programe in vederea accesarii fondurilor comunitare. Dintre produsele aflate pe lista Comisiei Europene pentru a primi bani pentru promovare, cel mai mult vor avea de suferit cele traditionale. Nu numai ca producatorii nu au o organizatie care sa le reprezinte interesele, dar lipsa banilor nu le permite sa realizeze productii la nivelul la care sa participe la marile tirguri si expozitii pentru a se face cunoscuti. In plus, dupa cum bine se stie, romånii nu sint tocmai experti in intocmirea de proiecte. Iar faptul ca Romånia are probleme cind vine vorba de cheltuirea banilor europeni, tocmai din aceste cauze (lipsa proiectelor si a posibilitat ii de a a asigura cofinantare), este deja binecunoscut.

LISTA, O DATA LA DOI ANI // Durata programelor de promovare cu finantare comunitara este intre cel putin 1 an si maximum 3 ani. Actiunile acoperite de programele de promovare includ: relatii publice, actiuni de promovare si publicitate, in special cele care evidentiaza competitivitatea produselor din UE, in termeni de calitate, igiena, siguranta alimentara, nutritie, etichetare, bunastarea animalelor si producerea acestora in concordanta cu protectia mediului; participarea la tirguri, expozitii si evenimente de importanta europeana sau nationala; campanii de informare privind sistemul pentru recunoasterea si protectia denumirilor de origine protejate, indicatii geografice protejate, caracteristici traditionale garantate ale produselor agricole si alimentare, precum si actiuni de informare privind produsele ecologice, actiuni de informare privind sistemele de calitate si etichetare din Uniunea Europeana, actiuni de informare privind sistemul comunitar al vinurilor de calitate produse in regiuni specifice.

INVITATI PE BANII UE // De asemenea, o serie de actiuni care pot fi incluse in programele de promovare, respectiv: construirea de standuri (pentru participarea la tirguri); actiuni la puncte de vinzare – distribuirea de mostre; relatii publice – invitarea unor lideri de opinie si distribuitori pentru a vizita zonele de productie; publicitate in presa, organizarea de conferint e de presa, seminarii, workshop-uri; realizarea de materiale in forma electronica, pe suport de hirtie, Internet sau promovarea in lanturi de supermarket-uri, restaurante etc.. Lista produselor care pot beneficia de programe de promovare va fi stabilita de Comisia Europeana o data la doi ani.

PROCEDURI // Pentru ca organizatiile interesate de promovare sa poata accesa fondurile, statul membru publica anuntul privind primirea de propuneri de programe. Organizatiile profesionale sau interprofesionale interesate completeaza o cerere si de asemenea elaboreaza propunerile de programe pe care le transmit Autoritatii Competente a statului membru, care in cazul Romåniei va fi Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Autoritatea competenta transmite Comisiei Europene programele selectate. Comisia Europeana examineaza propunerile si decide programele care vor primi cofinantare.

PRODUSELE TRADITIONALE, UITATE // Acest ajutor financiar pe care il acorda Comisia Europeana va ridica mari probleme pentru Romånia. Si asta pentru ca, pina acum organizat iile profesionale si interprofesionale nu au facut mare lucru. Nici statul nu isi face prea mult simtita prezenta atunci cind vine vorba de promovarea produselor autohtone. Cel mai elocvent exemplu il constituie preocuparea aratata pina acum pentru produsele traditionale romånesti. Discutiile pe tema marcilor traditionale au inceput in noiembrie 2002, cind ungurii au incercat sa inregistreze „palinka". Initiativa vecinilor nostri a stirnit vii dispute nationale. Din fericire, spiritele s-au linistit cind UE a respins solicitarea ungurilor la protestele tarii noastre si ale Austriei. I n 2003 a fost alcatuita prima lista cu produse traditionale romånesti. Ministerul Agriculturii a cerut asociatiilor de producatori si directiilor agricole judetene sa spuna care sint produsele traditionale specifice fiecarei zone geografice. Si asa a aparut prima lista, aprobata prin ordin al ministrului Agriculturii, apoi trimisa la Uniunea Europeana. La acea vreme, UE a taiat citeva produse care nu se incadrau, pentru ca s-a schimbat legislatia europeana. A urmat o noua runda de consultari cu asociatiile de producatori si asa a aparut a doua lista, aprobata prin ordin al ministrului la sfirsitul lunii martie 2004. Aceasta contine 70 de produse din lapte, doua din carne si citeva zeci de marci de bauturi alcoolice (16 rachiuri de mere, opt de pere, sase de cirese, unul de gutui, opt de caise si noua de piersici. Una peste alta, incercam sa „inundam" piata unica folosind 67 de rachiuri de fructe si 43 de bauturi alcoolice distilate din vin). De aproape doi ani, de lista cu produse traditionale romånesti nu s-a mai auzit nimic. Au mai fost adaugate si alte produse afara de cele deja cunoscute? Cite din cele incluse in lista au fost de fapt aprobate? Stiu producatorii care le realizeaza ce facilitati vor avea? Aceasta lipsa de interes este cu atit mai grava cu cit, ca si in cazul produselor ecologice, la produsele traditionale nu avem o cota impusa de Uniunea Europeana. Adica, putem sa producem cit vrem. Numai ca, tocmai in aceste sectoare lucrurile se misca destul de greu sau deloc.

PASI DE URMAT // Conform directivelor europene, inregistrarea unui produs tradi- tional se poate face doar la initiativa unui grup de producatori. Cum majoritatea producatorilor romåni sint prea mici pentru a se gindi sa-si exporte marfa in Uniunea Europeana, o serie de produse traditionale nu vor fi niciodata inregistrate. I n plus, producatorii trebuie sa alcatuiasca un dosar destul de voluminos din care sa reiasa ca o marca este traditionala. Ministerul Agriculturii verifica dosarele, apoi le inainteaza Uniunii Europene care dispune sau nu protejarea marcii. Conform reglementarilor europene, un produs protejat poate avea o distributie regionala (pot exista mai multe produse similare, in tari diferite ale Uniunii, dar acestea vor fi vindute numai pe o piata restrinsa), nationala si europeana (pe piata UE poate fi comercializat un singur produs cu o anumita denumire traditionala; alti agenti economici care doresc sa fabrice produsul respectiv cu aceeasi denumire trebuie sa cumpere licenta). Pentru inregistrarea produselor traditionale se ia in calcul atit existenta anterioara a unor produse cu aceleasi denumiri, cit si a unor procedee de fabricatie sau a unui continut identic. Un alt element important este acela ca produsele trebuie sa fie traditionale, cu o piata deja consacrata. Pe baza stabilirii produselor traditionale europene, se vor stabili si marcile de produse agroalimentare cu care Uniunea Europeana va intra in competitia globala, ca urmare a negocierilor din cadrul OMC.

Produse care vor primi bani comunitari pentru promovare

> fructe si legume proaspete si procesate; > plante vii si produse din horticultura ornamentala; > vinuri de calitate, vinuri de masa cu indicatie geografica; > lapte si produse lactate; > carne proaspata, refrigerata sau congelata, produsa in concordanta cu o schema de calitate nationala sau comunitara sau preparate din carne; > miere si produse apicole; > produse cu denumiri de origine protejate, indicatii geografice protejate si caracteristici traditionale garantate; > produse ecologice.

Alte produse

> 20 tipuri de brinza, 27 feluri de cascaval si 8 tipuri de telemea. > La produsele din carne, tara noastra nu detine decit doua marci. Astfel, pentru specialitatea salam a fost inregistrat doar cel de Sibiu, iar la cirnati, de protectie vor beneficia numai cei de Plescoi. > Consumatorul european se va putea delecta si cu doua feluri de covrigi – cei de Buzau si cei de Bacau – precum si cu piine ardeleneasca cu cartofi sau cea cu coaja batuta. Asta, daca producatorii lor vor gasi cerere pe piata europeana. > Magiunul de prune este, de asemenea, unul dintre produsele inregistrate in vederea protejarii pe piata europeana. > Produsele de panificatie traditionale romånesti vor fi cunoscute pe piata comuna prin placinta dobrogeana.

Marci de rachiu

Palinca de Bihor, cea de Zalau, de Ardeal, de Maramures, de Valea Vinului, de Mediesu Aurit, de Camarzana, de Oas, de Cilnau si de Cluj.

Marci de rachiu de vin

16 tipuri de rachiu de vin din tara noastra pot fi comercializate sub denumirile de Vinars, precum cel de Tirnave, Sebes, Vaslui, Stefanesti, Maderat, Diosig, Pietroasa, Jaristea, Sansislau. La acestea se adauga si Vinarsul de Vrancea, Focsani, Segarcea, Iasi, Banu Maracine, Husi si de Murfatlar.

Marci autohtone de tuica

Tuica de Valea Milcovului, cea de Buzau, de Arges, de Zalau si cea ardeleneasca de Bistrita. Tot la capitolul tuica, pe lista produselor protejate sint prezente si Horinca de Maramures, cea de Camarzana, de Seini, Chioar, de Lapus, precum si Turt de Oas si Turt de Maramures.

Sursa: Prezent

Have something to add? Share it in the comments.

Your email address will not be published. Required fields are marked *