Lipsa proiectelor pe termen lung si implicarea scazuta a administratiei locale in implementarea celor elaborate a facut ca prognoza dezvoltarii pietii imobiliare, in ultimii zece ani, sa se confirme intr-o masura relativ scazuta, indiferent de segment – rezidential, comercial sau industrial, a declarat pentru Rompres analistul Artur Silvestri, profesor de gestiune imobiliara la UFI Bruxelles. ‘Astfel, in materie de locuinte era de neimaginat, in urma cu un deceniu, ca pentru apartamentul de bloc, intr-un cartier periferic, se vor inghesui cumparatorii, ca nu va exista nici un calcul social in abordarea modului de viata al generatiilor viitoare, ca vor fi luate cu asalt kibbutz-urile de lux, denumite pompos dezvoltari locative, dar in care nu exista intimitate sau confort’, a apreciat Artur Silvestri. Locul casei interbelice, ‘ce impunea tinuta, stil si traditie’, a fost luat de ‘apartamentul de lux’, de colonie, intr-un cartier cu ‘cota’ unde se construiesc amalgamuri alcatuite din pereti-cortina, despartituri de gips-carton si geamuri-termopan, aratand ‘triumful casei de consum’.
Imprevizibil pentru prognoza sfarsitului de secol XX a fost si ca, in satele de langa Bucuresti, vor aparea ‘vile ce se evalueaza cu frivolitate’ la opt sau 10 milioane de euro. In imobiliarul comercial rasturnarile sunt spectaculoase. ‘Ne-am inchipuit, multa vreme, ca in Bucuresti se vor trasa adevarate bulevarde ale negustoriei, precum Lipscanii. Printr-un joc al hazardului dirijat, s-au impus, insa, supermagazinele care, in alte parti, se pregateau de faliment. Astfel, mall-urile au schimbat, contrar prognozelor facute in urma cu un deceniu, nu doar centrele de iradiere ale orasului ci si modul nostru de viata. Acestea sunt o consecinta a erorilor in strategie si a inaptitudinii de a imagina un proiect de viitor cu continuitate, dar astazi exista si, deci, sunt un fapt ce se va corecta de la sine insa fara a se putea anticipa momentul si efectul’, a spus Silvestri. Incidentalul nu lipseste, conform analistului, nici in sectorul privatizarilor de intreprinderi. ‘Realitatea a prezentat ca in acest domeniu au stat ascunse uriase afaceri imobiliare, cu dezvaluire la termen. Prognozele nu au luat in calcul ca, atunci cand terenurile, in suprafete de multe hectare in chiar mijlocul oraselor,vor deveni scandalos de scumpe vor fi afaceri profitabile pentru plasatorii inteligenti de bani. Estimam, atunci, ca se va intari imobiliarul de depozit cu fiscalitate scazuta. In schimb, astazi, cand in locul aeroporturilor cresc orase -satelit si cand parcurile publice devin din plantatii de copaci, plantatii de vile, sentimentul de suprarealitate fata de previziunile de acum un deceniu este atat de puternic incat apare ideea ca traim, deodata, in alt secol sau intr-o dimensiune paralela’, apreciaza Artur Silvestri. In materie de mediu investitional, nici o ipoteza nu exprima ideea ca vom trece de la conditia de piata imobiliara locala, cu’bani reali’, obtinuti din economii, castig si plasament curent, la anexa unei piete imobiliare globalizate, unde ‘banii imaginari’ dicteaza si cresc preturile fara un fundament real. ‘O explozie de preturi de peste 250-300 la suta, in numai doi ani, asa cum s-a produs intre august 2003 si septembrie 2005, parea un vis sau un cosmar’, a spus Artur Silvestri. Şi in ce priveste ideea ca randamentul, adica un profit de 25-32 la suta pe an pentru un plasament imobiliar bun, asa cum era inca posibil prin 1997-98, se va mentine, s-a infirmat. In prezent, investitorii apreciaza drept profitabila o investitie cu un un profit de 11-14 la suta.
‘Dar, in acelasi timp, numai gandul ca in 2006, prin speculatiile de terenuri, se poate castiga 300-400 la suta, uneori chiar si mai mult, ar fi dat, acum cativa ani, o stare de reverie. Acestea sunt consecinta unui complex de imprejurari care nu sunt neaparat pozitive si nici macar nu se poate spune ca vor crea o evolutie sanatoasa. Impresia de vast mecanism speculativ, cu un principiu interventionist invizibil, apare adeseori si se traduce in formula salvatoare ce sustine, daca urmarim efectele, ca Romania ramane o piata imobiliara atipica’, precizeaza Silvestri.
Have something to add? Share it in the comments.