Intre cele doua insule ale Noii Zeelande, se trece cu ferry-boat-ul. Taxa este destul de piperata, 75 USD pentru masina si 30 USD de persoana. Calatoria dureaza 3 ore. Toate pliantele incearca sa te convinga ca in Insula de Sud o sa intilnesti „cele mai frumoase peisaje din lume”; industria turistica e extrem de bine pusa la punct, in orice orasel, cit de mic, existind un Centru Turistic Informativ. Noua Zeeleanda traieste de altfel din turism si agricultura, industria fiind inexistenta: la 4 milioane de locuitori, Noua Zeelanda are o un milion de turisti pe an. Neozeelandezii tin foarte mult la imaginea tarii lor ca una ecologica si ospitaliera. Se considera lenesi – idealul popular nu e acela al imbogatirii, ci al relaxarii, „to be laid back” e un fel de deviza nationala, si „sa-ti pastrezi viata cit mai simpla”: activitatile lor favorite din timpul liber sint gardening-ul, pescuitul, rugby-ul. Daca aveti nevoie de ceva bani suplimentari, puteti sa va angajati la una din fermele din Blenheim, centrul viticol al Insulei de Sud. La job-uri se ajunge fara efort, prin intermediul proprietarilor de hosteluri (care cunosc toti patronii fermelor din zona). Banii insa nu sint deloc entuziasmanti (cam 150 USD pe saptamana). I n zilele libere, „day-off”, puteti sa calatoriti in jur. Marlborough, zona in care e inclus Blenheim-ul, nu este foarte spectaculoasa, dar aria invecinata, Nelson, include trei parcuri nationale. Fiind parcuri nationale, accesul cu masina este interzis. Prin urmare, fie mergeti pe jos (nu aveti cum sa va rataciti, zona fiind la fel de plina de marcaje ca un aeroport), fie faceti un tur cu caiacul pe apa – de data asta insotit de un ghid. Exista si „water taxis”, vaporase care te plimba in punctele de maxima spectaculozitate.
TARA BOTANICA FA RA ANIMALE // Calatoria poate continua spre Sud, spre Kaikoura. Punctul de atractie de aici sint balenele, pe care le puteti vedea fie de pe puntea unui vas, fie din apa, prin explorari de tip scuba diving (fapt care tripleaza pretul calatoriei). Mai departe, destinatia poate fi Christchurch. Clima este umeda, aerul e tot timpul clar, spalat. Ca sa va bucurati de fumusetile naturii, nu trebuie sa faceti trekking, drumul cu masina trece prin zone muntoase incredibil de frumoase: padurile nu seamana deloc cu cele din Europa, avind o frumusete arhaica, de perioada apusa (de altfel, cadrele de natura din documetarele care reconstituie viata dinaintea Marii Glaciatiuni se fac in Noua Zeelanda). Frumusetea naturala e exploatata turistic la maximum, orice peisaj spectaculos fiind semnalat de marcaje cu „beautiful scenery”, precum si de o parcare avind la margine un podium prevazut cu un parapet pe care sa-ti reazemi coatele cind privesti. Arborii exotici de aici sint totara, un fel de sequoia locali, care ajung si la 2 metri diametru. Noua Zeelanda este o tara botanica, mamiferele terestre salbatice fiind ca si inexistente. Exista doar ceva specii de rozatoare, apoi caprioare si iepuri adusi din Europa. Specifici loculului sint opposumii, niste mamifere mici si foarte urite. Sint animale nocturne si lente, motiv pentru care noaptea soselele se umplu de trupuri zdrobite de opposumi. Christchurch e cel mai mare oras din Insula de Sud (300.000 de locuitori). Orasul este preferat in special de asiatici (japonezi si coreeni), motiv pentru care hostelurile sint pline cu ei. Japonezii sint foarte prietenosi, insa cei mai multi vorbesc o engleza foarte greu de inteles; cind ii intrebi de ce au venit aici raspund invariabil ca pentru a-si imbunatati engleza. Sint emancipati, conectati la subculturile occidentale (intilnes ti punk-eri, clubberi, hip-hoperi) si fascinati de SUA: coreenii sint foarte politicosi, dar au o mentalitate destul de inapoiata, pasionati de fotbal si de muzica pop. Viata de noapte e cam prea linistita, cluburile inchizindu-se la 3-4 noaptea. Toate sint accesibile (maxim 3.50 dolari o bere), indiferent cit de selecte ar fi.
Centrul Arctic, simulatorul conditiilor de viata polare
In Christchurch, merita vazuta Gradina Botanica – mai putin pentru speciile expuse, cit pentru rafinamentul amenajarii: exista peste 250 de specii de trandafiri, o zona exotica de rododendroni. Cultura engleza se resimte in interesul aratat gradinaritului, adevarat sport national, toata lumea tinind sa-si amenajeze cit mai artistic curtea. Amatorii de senzatii extreme pot experimenta planorismul, sariturile cu parasuta, bunjee-jumping-ul. Acesta din urma are un pret standardizat, „jumatatea de dolar si metrul” (sariturile de la 50 de metri costind 25 de dolari, de exemplu). I n Christchurch exista si un „Centru Arctic”, care reconstituie conditiile de viata din Antarctica – aici poti experimenta pe propria piele violenta unei furtuni de la pol. Mai departe, fie continuati calatoria spre Sudul extrem, fie traversati insula spre vest. Multi travelleri prefera sa mearga spre vest, spre Queenstown. Cei cu bani pot gasi aici toata paleta sporturilor extreme: alpinism, parasutism sau parapantism (cu sau fara instructor), bunjee, jet ski, rafting – iar pe iarna schi, snowboarding sau patinaj. Drumul continua acum inapoi spre nord. Aici este cea mai putin populata zona din Noua Zeelanda – imaginati-va un judet cu numai 31.000 de locuitori, atit numara zona West Coast. Zona este salbatica, glaciala chiar si pe vara. Cele mai spectaculoase puncte sint doi ghetari, aflati la doar 250 metri deasupra marii.
Adrian Schiop
Sursa:Prezent“
Have something to add? Share it in the comments.