Comentariul saptamanii

Leul mizeaza pe dolar

Se pare ca "baieti destepti" din toata lumea, inclusiv din America, chiar au intervenit. Au cumparat dolari ieftini si au vandut euro scumpi. Si iata ca euro a intrat intr-un proces de ieftinire: de la 1,1900 la 1,1800; de la 1,1800 la 1,1700; si tot asa, din treapta in treapta, a ajuns pana la 1,1260 de dolari. Asta s-a intamplat marti, 8 iulie. Dupa care a avut o usoara revenire, miercuri, 9 iulie, urcand pana in jurul cotei de 1,1340 de dolari.

Dincolo de val

Bursele de valute, tot mai transparente, continua totusi sa fie strabatute de o unda de mister. Ele si-au tras un val peste fata, ce ascunde de ochii lumii sensul exact si detaliile miscarilor de pe cea mai mare piata financiara din zilele noastre: piata valutara.

In vorbirea curenta, spunem adeseori "piete valutare internationale". Folosim pluralul fiindca luam in calcul spatiul in care au loc tranzactii: piata din New York, piata Londrei, piata japoneza. De fapt, lumea contemporana are insa o singura piata valutara, globalizata.

O piata unica. Pentru ca miliarde de dolari, de euro, de yeni se muta, intr-o clipa, din Japonia in Statele Unite sau din Statele Unite in Marea Britanie ori in Germania, printr-o simpla manevrare a calculatorului.

O piata continua. Pentru ca nu mai are odihna. Nu mai sunt intreruperi. Cand la Bucuresti, la 9 dimineata, deschidem calculatoarele si incepem sa citim piata in timp real (ceea ce inseamna clipa de clipa, chiar in momentele in care se produc tranzactii, interventii sau speculatii) cu ochii pe cele doua monede ce ard, cea vest-europeana si cea americana, cifrele de pe ecrane schimbandu-se fara incetare, de cateva ori intr-o singura secunda, vedem cum pragul atins incorporeaza influentele miscarilor produse in zonele asiatice: Japonia, Singapore, Thailanda, China. La Tokio e deja ora 16.00. In Europa, abia incep sa se faca simtite interventiile marilor centre: Londra, Frankfurt, Zurih. Peste sapte ore (16.00 – ora Bucurestilor) vor intra in joc si operatorii de la New York. Prin acest circuit continuu, ce cuprinde intreaga planeta, sunt puse in miscare sume uriase. Peste 1.200 de miliarde de dolari zilnic, in medie desigur, potrivit unui studiu din 2001 al Bancii Reglementelor Internationale. Un studiu ce se face din trei in trei ani.

Dincolo de val, in intimitatea jocurilor din piata, nici ochii celor mai experimentati analisti nu patrund prea mult in adancimea lucrurilor. Din aceasta cauza, nimeni nu se incumeta sa spuna cu exactitate care sunt resorturile revenirii dolarului, dupa caderea brusca din aprilie si mai. Cert este doar faptul ca dolarul si-a revenit.

Cum spuneam, au intrat in piata "baieti destepti", care au cumparat dolari. Cine sunt ei? Pare sa fie vorba despre mai multe companii financiare mari, inclusiv americane, care au ajuns la concluzia ca urcarea monedei euro, in raport cu dolarul, a atins deja cota maxima. Si-atunci au cumparat dolari, in momentul in care moneda americana se afla la cota cea mai de jos.

Periculoasa capcana a simplismului

Realitatea pietei valutare, extrem de complexa, nu poate fi citita insa cu o singura pereche de ochelari: cererea si oferta. Cine procedeaza asa, oricat de atractiv ar fi acest plan, e in pericol sa cada in capcana simplismului.

Este limpede ca in spatele redresarii dolarului se gaseste un complex de factori, intre care si mesajul fara echivoc trimis pietei valutare de Summit-ul G-8 de luna trecuta. La care se mai adauga o realitate recenta, aceea ca autoritatile vest-europene nu mai agreeaza un euro intarit mult prea mult, care loveste in exporturi. Plus decizia Bancii Centrale a Statelor Unite (FED) de a micsora dobanzile cu numai 25 de puncte, cand piata se astepta la o reducere ceva mai drastica, cu 50 de puncte. Semn ca America nu se mai teme atat de mult de recesiune.

Pe acest fond, dominat de o conjunctura favorabila dolarului, euro a mai suferit un soc. Unda a venit din Asia. Mai multe companii asiatice, indeosebi japoneze, s-au miscat ca la o comanda: "Inapoi acasa!" Unele si-au lichidat investitiile, au vandut stocurile de euro si au cumparat yeni. Altele si-au luat dividendele in euro si le-au schimbat in yeni. Rezultatul: s-a intarit yenul, fapt ce nu le convine japonezilor. Sa insemne oare ca si-au asumat un risc pentru a lovi in euro?

Asteptand discursul lui Greenspan

Un ziar american a publicat o caricatura nostima, cu talc amar. Decorul: un zgarieJnori. Fapt de noapte. Un locatar de la ultimul etaj nu poate sa doarma. Iese pe terasa, la o tigara. In semiintuneric desluseste o faptura ce incearca sa se arunce in gol. Si striga: "Hei, omule, ce te-a apucat?" Raspuns cu voce stinsa: "N-am de ales. Mi-am pierdut orice speranta". Incearca sa-l incurajeze: "Asteapta pana dimineata. Va vorbi Greenspan. Poate iti va da o speranta". Replica-soc: "Nici o sansa. Eu sunt… Greenspan".

La jumatatea lunii iulie va vorbi Alen Greenspan, presedintele FED. Va vorbi in Congres. Discursul e asteptat nu doar in America. E asteptat in lumea intreaga. Ce va spune? Dolarul, in proces de redresare, este totusi in al doilea an in care alearga in urma monedei unice europene. Totodata, e in urma si a altor monede din zona dolarului: dolarul australian si dolarul canadian. In aceasta cursa dramatica, la care monedele asiatice, inclusiv yenul japonez, au preferat sa nu participe fatis, se intrevad acum miscari spectaculoase. Prestigioase institute de analiza a pietelor, ce au prevestit un euro urcand in trimestrul trei pana la 1,2000 – 1,2500, dupa care sa urmeze o retragere pana la 1,1500 in trimestrul patru, dau acum inapoi. Si spun ca este posibil ca acest calendar sa fi fost devansat de realitate. Ele vad o corectie accentuata, cu un euro care a atins deja nivelul maxim.

Va spune Greenspan ceva care sa incurajeze aceasta prognoza? Ori va da apa la moara celor care, neincrezatori in cresterea americana, vad o resuscitare a raportului euro-dolar catre 1,2000? Mai ales ca deficitul de cont curent american, ce a urcat pana la 2 miliarde de dolari in fiecare zi bancara, arata limpede ca banii inca nu vin in America. Dimpotriva, analistii vad o crestere a acestui deficit cu 6J7% in urmatorii ani, pe masura ce economia americana isi va accentua ritmurile de crestere.

Dar tocmai cresterea economica, pe masura ce devine o certitudine, incepe sa fie un factor pro dolar. Cel putin pe termen scurt.

De aici se desprinde o certitudine si pentru leu: si anume ca a trecut vremea deprecierii nominale accelerate fata de euro. Miercuri, cursul a coborat cu mult sub pragul de 38.000, pana la 37.215 lei pentru 1 euro. O speranta pentru 2003: ca nu va fi nevoie de o rectificare a tintei de inflatie.

Sursa Gardianul