Surfing pe valurile sistemului

Unul din cei mai mari scriitori români in viata nu mai scrie de aproape 40 de ani in limba româna. Numele lui este Andrei Codrescu. A emigrat din România in 1965, la virsta de 20 de ani. Din 1981 este ceta- tean al Statele Unite ale Americii. Este un scriitor de top, cu zeci de volume publicate, dar faima in rindul maselor largi si-o datoreaza cu precadere emisiunilor sale radio. Traieste in New Orleans. Marele merit al lui Robert Lazu, cel care a initiat si dus la capat proiectul dialogului on-line ce compune volumul „Miracol si catastrofa”, este de a-l fi facut pe Andrei Codrescu sa scrie din nou in româna. Un alt merit indiscutabil al lui Lazu e de a fi impus discutiei, prin intrebarile sale, un nivel in acelasi timp profund si relaxat, inalt si accesibil.

Subiectele atinse de aceasta carte fascinanta acopera o plaja larga si diversa: orasul copilariei, Sibiu, cu aura lui fantastica; inceputurile literare („Poezia venea din mine ca dintr-o ideala vaca socialista”); viata boema a anilor ‘70, vitaminizata de anarhism si LSD, de ocultisme si gnoze, ramificata in subculturi de toata mina; industria religioasa contemporana (de multe ori deversind in forme de un kitsch din cel mai dubios); 11 septembrie („Reactiile imediate au constituit o radiografie a psihicului american contemporan: elucubrari sentimentale, folclor patriotard adus din podul unde a fost depus dupa fiecare razboi, sete de razbunare si, mai mult decit orice alceva, comercialism pur.”); derapajele fasciste ale lui Mircea Eliade, din anii 30; mascarada revolutiei române, la care Codrescu a participat ca reporter american; chiar oaia nationala, Miorita (in legatura cu care Codrescu afirma, ironic-socant, ca „este animalul cel mai crestin si mai antifascist cu putinta”). Codrescu este un artist bine adaptat la sistem, in sensul ca surfeaza fara probleme pe valurile lui. |si asuma cu luciditate si pragmatism regulile jocului: ceea ce ii permite sa fie simultan jucator si observator din exterior. Iata o pozitie caracteristica pentru Codrescu; desi este profesor, nu se sfieste sa critice cu duritate breasla: „Mici satrapi cu probleme psihologice si cu diplomele necesare ajung sa impuna tinerilor insuficienta lor existentiala si morala … ”

Vorbele pe care le citeaza din poetul american Ted Berrigan sint, de asemenea, cit se poate de caracteristice pentru pozitia lui: „All that’s fine, but make sure that the motherfuckers pay you!” Desi produce bunuri unice, neseriale, cultura e totusi o marfa, supusa ca atare legilor pietei: „Pina in 1970 scriitorii puteau fi mofturosi si detasati cumva de comertul de carti: dupa 1970 a fost piata cumparatorilor: erau mai multi scriitori gata sa se vinda (sell-out) decit oameni pregatiti sa-i cumpere.” O lectie care ar trebui rapid procesata in spatiul nostru cultural este aceea a adecvarii la realitate. „Literatura buna nu-i detasata de real”, spune Codrescu, adaugind: „Intelectualii sufera grav din cauza ideilor care li se par lor evidente datorita pregatirii, dar lumea reala (observata jurnalistic) are un mod sublim de a sabota acest fel de certitudini.” Andrei Codrescu, Miracol si catastrofa. Dialoguri cu Robert Lazu, Editura Hartmann, Arad, 2005 II
Mihai&nbsp