Exploatata corespunzator, chiar si bezna de pe strazi aduce bani
Ministerul Administratiei Publice (MAP) a intocmit un proiect de ordonanta privind organizarea si functionarea serviciilor de iluminat, care, pe langa scopul declarat, acela de a face mai multa lumina pe strazi, da posibilitatea autoritatilor publice locale sa aleaga dupa bunul plac prestatorii de asemenea servicii, desi plata acestora se face din banii contribuabililor.
Bani cheltuiti aiurea
Nu contestam necesitatea aparitiei acestei ordonante, atata vreme cat in Legea serviciilor publice de gospodarie comunala 326/2001 nu se vorbeste absolut nicaieri despre iluminatul public, iar acest act normativ a abrogat legea ceausista similara din 1981, unde o sectiune distincta avea ca subiect tocmai acest tip de iluminat. Legea 326 a lasat totusi o portita prin care Guvernul poate da hotarari privind imbogatirea "paletei" de servicii publice, in functie de necesitati. In nota de fundamentare se motiveaza – daca mai era nevoie – necesitatea aparitiei ordonantei MAP prin "multitudinea de probleme cauzate de starea tehnica a echipamentelor, a modului ineficient de utilizare a energiei electrice si a resurselor bugetare, a lipsei investitiilor in modernizarea si reabilitarea infrastructurii aferente serviciului, care conduce la consecinte pronuntat negative". Altfel spus, se recunoaste deschis ca banii contribuabililor au fost cheltuiti de primarii, dar in mod ineficient, iar strazile secundare si ulitele au ramas tot in bezna si nimeni nu e tras la raspundere pentru aceasta.
Cine da lumina?
Potrivit ordonantei, infiintarea, organizarea, coordonarea si controlul serviciilor de iluminat public constituie dreptul exclusiv al autoritatilor administratiei publice locale. Acestea au responsabilitatea de a monitoriza si de a controla gestiunea si administrarea serviciilor de iluminat public de catre operatori – organizatii specializate, adica societati comerciale al caror obiect de activitate vizeaza (si) iluminatul public. Sunt stabilite doua modalitati de administrare si gestionare: gestiunea directa si gestiunea delegata. Aceasta din urma va fi probabil cea mai uzitata, deoarece iluminatul public, atata cat e in prezent, este asigurat prin intermediul unor firme specializate, autoritatile locale ocupandu-se mai mult de plata serviciului. In ordonanta se mai afirma ca atribuirea contractelor de delegare a gestiunii se face cu respectarea principiilor liberei concurente, tratamentului egal si al transparentei. Aceste enunturi generoase sunt insa contrazise de modalitatea delegarii, deoarece aceasta se poate face, in primul rand, prin negocieri directe, adica prin invitarea la discutii numai a anumitor prestatori de servicii, in functie de preferintele subiective ale primarului si pe criteriile alese de el.
Banul sa curga, ca tot e public
Delegarea gestiunii se face prin doua modalitati: negocierea directa sau licitatia publica. In primul caz, primarul are mana libera sa aleaga acel prestator a carui oferta i se pare cea mai convingatoare.
Totodata, el poate opta si pentru metoda licitatiei publice, dar, si in acest caz, exista numeroase exemple in care licitatia s-a tinut joi, iar castigatorul era cunoscut inca de luni. In fine, daca, prin absurd, licitatia esueaza, ordonanta ofera posibilitatea revenirii la negocierea directa. Curios sau nu, in ordonanta nu este prevazuta nicaieri achizitia serviciului prin licitatie electronica, astfel ca este pusa sub semnul intrebarii transparenta acestor acte comerciale, facute pe bani publici.
Finantarea beznei
In bugetele locale, un capitol sau o sectiune distincta o reprezinta cheltuielile cu iluminatul public, dar banii ajung, de regula, in alta parte, atata vreme cat strazile secundare au ramas in bezna ani la rand. Ordonanta MAP prevede ca finantarea lucrarilor de investitii pentru iluminatul stradal se va face din fondurile operatorilor si din alocatii de la bugetul local, precum si din credite bancare garantate de autoritatile publice locale sau de catre stat. Deci, tot din banii contribuabililor. Pe de alta parte, veniturile operatorilor se asigura prin incasarea de la utilizatori, pe baza de tarife, a sumelor reprezentand serviciile prestate, cu respectarea anumitor conditii, printre care: protejarea autonomiei financiare a operatorilor, recuperarea integrala a cheltuielilor prin preturi si tarife, precum si acoperirea prin preturi si tarife cel putin a sumelor investite si a cheltuielilor curente de functionare si intretinere a serviciului.
Aceste prevederi induc inca o data suspiciunea ca s-ar putea face matrapazlacuri, iar pe "traseul" aprobarii cheltuielilor operatorului de catre autoritatile locale ar putea aparea "mici" atentii, spagi, pentru avizarea unor devize "umflate", si plata acestora tot din banii contribuabililor, care orbecaie la orele serii pe strazile secundare din majoritatea localitatilor tarii.
Have something to add? Share it in the comments.