Ieri, 29 ianuarie, pe piata noastra valutara, a fost ziua neagra a dolarului. Moneda americana a coborat pana la cel mai de jos prag din acest an: 33.116 lei.
Euro, in schimb, a revenit deasupra pragului de 36.000 lei; prag pe care il pierduse marti, 28 ianuarie. Dupa ce detinuse acest trofeu o singura zi, luni, 27 ianuarie, facand ca actuala saptamana bancara sa debuteze sub semnul triumfului monedei unice europene.
De la inceputul anului, neincetat, euro se scumpeste, in timp ce dolarul se ieftineste. Socotind in lei, desigur. Cel mai de jos prag al monedei euro a fost atins la 7 ianuarie: 34.934. Cel mai de sus, la 27 ianuarie: 36.072. Un salt al euro de 1.138 de lei in numai 20 de zile reprezinta, fara indoiala, un record.
Dolarul a avut cel mai bun curs la 13 ianuarie: 33.693. De atunci, a tot coborat, ajungand miercuri, 29 ianuarie la nivelul cel mai de jos. In ziua in care moneda unica europeana a facut saltul cel mai spectaculos, diferenta dintre cursul leu-euro si cursul leu-dolar a atins si ea un varf: 2.908 lei. In favoarea cursului leu-euro.
Calcule pe termen scurt
In urma cu aproape un an, la 4 martie 2002, raportul era invers: dolarul sufoca euro. Cursul leu-dolar era deasupra cursului leu-euro cu 4.432 de lei. De atunci, treptat, a inceput sa scada: 3.931 lei la 15 aprilie; 2.087 lei la 31 mai; 1.827 lei la 10 iunie; 1.786 de lei la 18 iunie. Am vazut apoi, in plina vara, cum cursurile leu-dolar si leu-euro au atins niveluri apropiate. Pe urma, a venit egalarea si a urmat depasirea cursului leu-dolar de catre cursul leu-euro. Pentru scurt timp. Sfarsitul verii si inceputul toamnei n-au mai fost favorabile monedei unice europene. Prin noiembrie, insa, a venit din nou vremea cursului leu-euro. De aceasta data, euro nu a mai cedat. Si acum, in ianuarie, cursul leu-euro isi continua ascensiunea.
Pe piata noastra valutara, saltul euro reflecta dinamica monedei unice europene de pe pietele externe. Bunaoara, la 15 iulie 2002, dupa-amiaza, euro a sarit peste pragul dolarului. Cotatia zilei: 1 euro pentru 1,0070 dolari. Dupa doua tentative nereusite, prima facuta luni, 1 iulie, si cea de-a doua luni, 8 iulie, euro si-a vazut visul cu ochii. A doua zi, euro nu numai ca a reusit sa pastreze cota cucerita cu o zi inainte, dar a si ocupat cote noi. Piata noastra a reactionat imediat. Cursul leu-euro a luat-o inaintea cursului leu-dolar. Toate astea sunt insa calcule pe termen scurt. Pe termen mediu, insa, lucrurile se supun unei cu totul alte judecati.
Cand America isi pierde increderea in economie
Cade dolarul? In iulie 2002, intrebarea devenise acaparatoare. Privita cu atentie, cursa euro-dolar dovedea atat prin modul in care evolua, cat si prin corelatiile cu cativa indicatori semnificativi, ca avea multe necunoscute. Multi analisti, indeosebi dintre cei de dincolo de Ocean, considerau ca dolarul nu cade. Intr-adevar, in vara n-a cazut. Ei refuzau sa creada intr-un astfel de deznodamant dupa colapsul catorva giganti financiari din Statele Unite ale Americii. Si au avut dreptate. In realitate, acele cateva megafraude, ce au ocupat primele pagini ale ziarelor, n-au facut altceva decat sa agite piata americana si sa-i dea dolarului un branci, provocandu-i o cadere vremelnica. Dupa care si-a revenit.
Dolarul se clatinase din cauza unei suite de procese in deriva, cu implicatii economice, politice si sociale, ce au facut America sa mediteze asupra manierei in care sunt conduse afacerile. O alta cauza a fost si neincrederea in economia americana, care vremelnic castiga teren. Alte motive nu mai erau. Se ajunsese chiar la o stabilizare a cheltuielilor de consum si incepea sa fie inregistrata o crestere economica moderata. Asa se si explica de ce dominarea dolarului de catre euro a fost de scurta durata: o saptamana.
Acum, insa, dominatia euro e de mai lunga durata: a inceput in noiembrie 2002 si iata ca, in ianuarie 2003, la sfarsitul lunii, inca nu da semne de oboseala. Cauzele acestei longevitati pot fi mai multe. Pe de o parte, analistii au luat in calcul protestele industriei manufacturiere americane impotriva dolarului tare, care le incurca socotelile in materie de export. Este neindoielnica influenta companiilor din industriile "clasice" de a invada Europa de Vest cu exporturi americane. Asa ca nu putem sa nu ne intrebam daca nu cumva americanii, cu buna-stiinta, au pus umarul la deprecierea temporara a dolarului, pentru a-si sustine locomotiva exporturilor. Pe de alta parte, incertitudinea de pe teatrul pregatirii americanilor pentru razboi ar putea contribui si ea la deprecierea dolarului.
Doua teste: al aurului si al petrolului
De regula, doua teste sunt recomandabile ori de cate ori se misca dolarul. Mai ales atunci cand se misca in jos. Testul aurului si testul petrolului. Aceste doua teste pot sa ne spuna adevarul despre ceea ce se intampla cu dolarul: cade intr-adevar sau numai mimeaza caderea?
In vara lui 2002, pretul aurului (in dolari) si pretul aurului negru (tot in dolari) au confirmat: dolarul nu cade. Si n-a cazut. Aurul, cotat la sfarsitul lui mai intre 325 de dolari si 327 de dolari uncia, a scazut la sfarsitul lui iunie in jur de 319 dolari, pentru ca, intre 10 si 15 iulie, sa oscileze intre 315 si 316 dolari. Cum aurul nu se scumpise in dolari, ci dimpotriva, se ieftinise, insemna ca deriva monedei americane trebuia privita cu rezerve. Mai ales ca nici pretul petrolului american nu sarise din matca. Dimpotriva, era stabil.
Nu la fel stau insa lucrurile la inceputul anului 2003, in plina iarna. Pretul aurului a urcat la 372 de dolari uncia. Petrolul s-a scumpit si el, sarind peste pragul de 30 de dolari barilul. Ar fi un motiv sa spunem: dolarul trece printr-o criza profunda si cade intr-adevar. Testele nu sunt insa concludente. Daca aurul se scumpeste din cauza achizitiilor facute de cei care, in prag de razboi, si-au pierdut increderea in titlurile de valoare? Daca petrolul s-a scumpit din cauza blocajului din Venezuela? Astfel de variante, fara nici o legatura cu puterea dolarului, nu sunt de neglijat. Asadar, in disputa euro-dolar nu e inca timpul prezicerilor. Mai cu seama ca e bine sa asteptam reactiile pietelor valutare dupa raportul presedintelui american despre starea natiunii.
Have something to add? Share it in the comments.