Decizia politica de a incorpora tarile central si est-europene a fost luata la summit-ul de la Copenhaga, in 1993.
In acelasi an, Romania a devenit tara asociata. Aderarea are loc de indata ce o tara asociata este capabila sa isi asume obligatiile de membru prin satisfacerea conditiilor economice si politice necesare. Pentru a ajuta tarile candidate sa se pregateasca pentru aderare, UE a elaborat o strategie de preaderare. In acest cadru, Uniunea acorda asistenta si investitii tarilor candidate pentru a stimula adaptarea rapida. Prin programele SAPARD, dedicate agriculturii si dezvoltarii rurale, oficialii europeni aloca peste 500 milioane de euro pe an.
Primim bani, dar nu decidem
Dezavantajul neintegrarii Romaniei in primul val consta in faptul ca tara noastra nu are putere de decizie in hotararile ce se iau in domeniul comertului si aspectele comerciale, se arata intr-un studiu dat publicitatii anul trecut de catre Institutul European (IER) si care trateaza tema "Agricultura Romaniei in perspectiva aderarii la UE". Exista insa avantajul obtinerii unor fonduri SAPARD sporite, dupa aderarea tarilor din primul val. De asemenea, tara noastra poate beneficia de experienta tarilor membre, in sensul armonizarii legislative si implementarii cerintelor europene. Capitolul de negociere cu UE "Agricultura" este unul dintre cele mai dificile, atat pentru statele nou-integrate, cat si pentru Romania si Bulgaria. Nici o tara nu a inchis inca dosarul agricol, iar statul roman l-a deschis cu mare intarziere, la sfarsitul lunii septembrie 2002.
Have something to add? Share it in the comments.