Toamna grea. Am primit statutul mult-ravnit. Avem, in sfarsit, economie de piata functionala. Dar o alarma de avertizare sta gata sa sune in orice clipa la Bruxelles: clauza de siguranta. Ca sa nu sune, vom fi nevoiti sa respectam conditiile impuse; cu deosebire, sa nu intarziem intarirea capacitatii concurentiale a economiei noastre.
Asadar, Uniunea Europeana nu se va rezuma sa supravegheze cum vom cheltui banii pe care intentioneaza sa ni-i daruiasca. Va verifica, totodata, cum ne pregatim sa iesim din capcana ineficientei.
N-avea incotro. Suntem siliti sa ne potrivim ceasurile dupa ora Europei. Sa renuntam la modelele de dezvoltare invechite si sa ne insusim disciplinele proprii globalizarii economice. Vrand-nevrand, Romania va fi nevoita sa vizeze excelenta. Si nu numai in practica macroeconomica, domeniu in care am inregistrat unele succese. Ci si in activitatea intreprinderilor, unde avem inca mari restante.
Uniunea Europeana vrea sa ne ia dreptul de a mai gresi. Orice incercare de a scapa de sub aceasta tutela ar fi extrem de periculoasa.
Prioritatea-prioritatilor o constituie reducerea pierderilor din economie. Dar o solutie, in acest sens, nu se poate rezuma, asa cum cred multi, la inchiderea unor intreprinderi. Fara indoiala ca este obligatoriu sa fie inchise intreprinderile muribunde. Sa nu uitam insa ca grosul pierderilor se inregistreaza in intreprinderile care nu vor fi inchise. Daca reforma intreprinderilor va fi amanata si de aici inainte, asa cum a fost amanata ani la rand, pana in prezent, economia romaneasca va suporta pagube incalculabile, care ar face sa sune alarma la Bruxelles.
Reforma intreprinderilor vizeaza performanta. Din nefericire, insa, cea mai mare parte a populatiei are o viziune idilica despre reforma. Domina dorinta iluzorie a multor romani de a avea un stat al bunastarii pentru toti. Ceva imposibil de realizat inainte de a avea un stat care sa incurajeze si sa stimuleze competitia in munca, libera initiativa si asumarea riscului. Si care sa descurajeze chiulul, delasarea, inselaciunile, incompetenta.
Sigur, ne va face trebuinta un cod motivational. Dar intai si intai vom avea nevoie de un cod al organizarii concurentei. Fara acest al doilea cod, vom continua sa suportam doua lucruri rele: 1) importante resurse vor fi irosite in efortul zadarnic de a astupa gauri negre imposibil de astupat; 2) nu vor fi asigurate conditii competitive pentru valorificarea optima a resurselor materiale, financiare si umane.
O schimbare de substanta in economie nu e posibila fara piete libere si fara concurenta. Numai sub Protectoratul Concurentei va fi posibila punerea in functiune a pompelor de oxigen de care economia romaneasca are nevoie vitala. Numai asa vom ajunge la un model economic eficient, la un sistem complex de mijloace aducatoare de profit.
Mai este insa o conditie. Vitala. Vom avea nevoie de investitori mai multi si de investitii consistente. Nu numai in industrie sau in agricultura. Vom avea nevoie de investitii pentru deschideri de noi afaceri in comert, in turism, in toate domeniile. Daca nu vor spori investitiile, economia nu va prospera. Si, mai cu seama, nu va prospera daca productia nu-si va dobandi sensul real, acela de furnizor de bunuri si servicii pentru consum, de locuri de munca si de bani. Sub Imperiul Performantei.
De la capitalul de stat nu mai avem ce sa asteptam. Astazi, numai investitiile private mai pot salva economia romaneasca. Dar intr-un alt climat economic, performant, dominat de o conceptie rationala, si nu emotionala, despre pierderi si despre profit.
E timpul sa decidem: pasim spre 2007 asa cum mergem de mai multa vreme, tarandu-ne in coada Europei, ori luam taurul de coarne si ne aruncam in valurile marii competitii economice? Raspunsul nu poate fi numai al guvernului sau numai al clasei politice; el e asteptat de la intreaga noastra societate.
Have something to add? Share it in the comments.