Stiri si noutati

Creditele de consum, intre risc si profit pe termen lung

Creditele acordate populaţiei au reprezentat 7,24 la sută din Produsul Intern Brut, estimat de Banca Naţională ca fiind de 281,2 miliarde RON, din care 5,36 la sută a fost credite de consum, iar restul leasing auto şi credite imobiliar. În acelasi timp, împrumuturile acordate companiilor au reprezentat 13,19 la sută din PIB, din care numai 6,17 la sută au reprezentat împrumuturi pe termen lung şi mediu, în timp ce restul s-a investit în producţie sub formă de credit pe termen scurt.

Furia cumpărăturilor în rate, care i-a cuprins pe românii dornici să-şi înnoiască echipamentele electrocasnice sau, mai ales, să-şi cumpere o maşină sau o casă, a crescut din ce în ce mai mult în ultimii ani. La apetitul tot mai mare de a cumpăra a contribuit şi oferta magazinelor de a acorda facilităţi la vânzarea în rate ‘doar cu buletinul’, în pofida riscului de a pierde banii odată cu ieşirea pe uşă a clientului. Nu de puţine ori s-a constatat că la adresa de pe buletin figurează altă persoană, sau că la numărul de telefon răspunde altcineva. Riscuri există şi în privinţa creditelor făcute la bancă. În pofida faptului că băncile s-au întrecut oferind variate tipuri atrăgătoare (în ce priveşte dobânzile) de împrumuturi – pentru casă, pentru bunuri de folosinţă îndelungată, pentru maşină etc, şi ele s-au confruntat cu situaţia de a nu putea întotdeauna să-şi recupereze banii de la datornici. Astfel, la sfârşitul anului 2005, 22.417 persoane nu-şi plătiseră ratele la bancă, însumând datorii de 162 milioane RON (44 milioane euro), de două ori mai mult decât în decembrie 2004, potrivit BNR. Datele Băncii Naţionale arată doar situaţia celor care au făcut împrumuturi de peste 20.000 RON (echivalentul a circa 5.500 euro) şi care au acumulat întârzieri la plata ratelor de peste 30 de zile. În decembrie 2005, valoarea medie a datoriei era de 728 RON ( în jur de 200 euro), faţă de 474 RON, cât era cu 12 luni în urmă. Aceasta arată că dorinţa de a cumpăra depăşeşte posibilitatea reală de a face împrumuturi. Dar, pe de altă parte, numărul creditelor cu plata în rate a crescut cu 60 la sută în 2005 faţă de anul anterior, ceea ce explică determinarea băncilor de a continua aceste programe. BNR nu a putut rămâne indiferentă la aceste evoluţii, apreciind că este nevoie să se aplice norme care să limiteze riscul de credit pentru creditele destinate persoanelor fizice. Astfel, la 29 august au intrat în vigoare Normele BNR 10/2005, care împart asemenea credite în credite de consum şi credite imobiliare. Consumatorii care aşteptau finalizarea procedurii de acordare a creditului au fost înştiinţaţi că s-au schimbat criteriile de determinare a eligibilităţii lor pentru un credit şi că trebuie să prezinte garanţii suplimentare ca să obţină finanţarea solicitată. Astfel, ei au descoperit că noile reguli privind creditele destinate achiziţionării de bunuri impun, fie prezentarea de garanţii reale sau personale, fie plata unui avans de minimum 25 la sută din valoarea bunurilor.

 În plus, dacă creditul de consum are o altă destinaţie decât cea de achiziţionare de bunuri, solicitantul este obligat să prezinte garanţii reale sau personale la întreaga valoare a creditului. De asemenea, creditul destinat achiziţionării de bunuri imobile nu poate depăşi 75 la sută din valoarea imobilului, fiind obligatorii garanţiile reale sau personale. Valoarea garanţiilor trebuie să fie de cel putin 133 la sută din valoarea creditului. Dacă garanţia este personală, banca trebuie să determine starea financiară a persoanei aduse ca garant conform regulamentelor interne ale băncii. O altă limitare majoră a unor asemenea credite este aceea că valoarea lunară a tuturor obligaţiilor de plată ale solicitantului trebuie să fie de cel mult 40 la din venitul net lunar al debitorului.

 De asemenea, debitorul trebuie să prezinte băncii acte care să ateste îndeplinirea scopului pentru care a fost acordat creditul, cum ar fi contract de vânzare-cumpărare, facturi, chitanţe. Nici creditarea în valuta nu a rămas uitată. Astfel, s-au instituit noi măsuri menite să descurajeze creditarea în valută prin creşterea rezervelor minime obligatorii ale băncilor comerciale ţinute în conturi la BNR aferente acestor credite. Circulara 24/2005 instituie mărirea la 30 la sută a ratei la rezervele minime obligatorii pentru acele credite în valută cu scadenţa de peste doi ani care nu prevăd clauze contractuale privind rambursarea, retragerea sau transferul în mod anticipat. Înainte această rată era 0 la sută. În plus, Normele BNR 11/2005 impun băncilor limitarea expunerii la credite în valută la maxim 300 la sută din fondurile proprii ale băncilor (pentru instituţiile de credit româneşti) sau la 300 la sută din capitalul iniţial al băncilor (pentru sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine). Expunerea băncii înseamnă valoarea totală a creditelor în valută ale unei banci, iar ‘fondurile proprii’ ale băncilor şi ‘capitalul iniţial’ al acestora sunt cele determinate prin Normele BNR 11/2003.

De menţionat că aceste măsuri nu au în vedere numai creditarea persoanelor fizice, ci privesc şi creditarea persoanelor juridice. Drept urmare, înăsprirea condiţiilor de creditare în valută a dus la o fluctuaţie a acesteia, ceea ce a încurajat creditele în lei. În consecinţă, pentru a atrage noi clienţi, băncile au scăzut dobânzile la creditele în lei, pentru că, în opinia bancherilor, consumul este ‘motorul economiei ‘ , iar ei sunt decişi să continue politica de creditare . Cu orice risc.

Have something to add? Share it in the comments.

Your email address will not be published. Required fields are marked *