Cresterea Produsului Intern Brut reprezinta principala arma de lupta impotriva saraciei, dupa cum se desprinde din experienta celor 14 tari analizate de Banca Mondiala si Ministerele Dezvoltarii din Franta, Germania si Marea Britanie, informeaza agentia EFE.
Raportul, rezultat al unui grup de lucru comun, constata ca o crestere de unu la suta a PIB pe cap de locuitor a redus saracia cu 1,7 la suta in statele analizate.
"Ritmul de crestere economica generala este factorul principal care determina cu ce viteza se reduce saracia”, arata studiul, intitulat ”Crestere pentru saracii din anii 90: Lectii si analize din 14 tari" (Bangladesh, Bolivia, Brazilia, Burkina Faso, El Salvador, Ghana, India, Indonezia, Romania, Senegal, Tunisia, Uganda, Vietnam si Zambia).
Studiul afirma ca o strategie in favoarea celor saraci trebuie sa se concentreze pe cresterea PIB prin intermediul stimularii unui bun climat pentru investitii, stabilitate macroeconomica, o definitie clara a drepturilor de proprietate si imbunatatirea educatiei si a infrastructurii.
Dintre cele 14 tari analizate, Vietnamul a redus cel mai mult saracia – 7,8 la suta in perioada 1993 – 2002. Alte state unde s-au produs avansuri impresionante au fost El Salvador, Uganda, Ghana, India si Tunisia, cu reduceri cuprinse intre 3 si 6 la suta, potrivit studiului.
In Brazilia, saracia s-a redus cu 2,27 la suta din 1993 in 2002 si in Bolivia cu 1,03 la suta, in perioada 1989-2002. In schimb, a crescut in Indonezia, Zambia si Romania.
Desi cresterea contribuie la combaterea saraciei, cele mai mari progrese s-au inregistrat in tarile ale caror politici favorizeaza persoanele sarace.
Studiul citeaza exemplul statelor El Salvador si Bangladesh, unde facilitatile in domeniul prelucrarii si reducerea tarifelor au ajutat la cresterea ofertei de munca pentru persoanele cu studii minime.
Raportul a fost publicat cu o saptamana inainte de desfasurarea reuniunii Grupului celor opt state puternic industrializate – G8 (SUA, Italia, Marea Britanie, Germania, Franta, Canada, Japonia si Rusia) care va avea loc in perioada 6 -8 iulie, la Gleneagles (Scotia), unde ajutorul pentru tarile in curs de dezvoltare va fi una dintre principalele teme de discutie.
Dar, cresterea va duce si la o mai mare diferentiere a veniturilor, potrivit studiului, care analizeaza doar in treacat inegalitatile. Asta nu inseamna ca cei saraci nu beneficiaza de cresterea PIB, ci doar ca au mai putine avantaje decat restul populatiei, se arata in raport, care nu face recomandari specifice pentru reducerea diferentelor de avere.
In alte studii, Banca Mondiala a avut o atitudine mai critica in ceea ce priveste inegalitatile, considerate drept un obstacol pentru crestere, in special in America Latina.
Raportul publicat marti recunoaste ca exista ”limitari” care ingreuneaza participarea celor saraci la expansiunea economica. Pentru obtinerea de succese in tarile analizate, Banca Mondiala recomanda facilitarea accesului pe piata al lucratorilor agricoli, prin investitii in infrastructura si stimularea organizatiilor agricole pentru vanzarea produselor.
In plus, trebuie consolidate drepturile de proprietate asupra terenurilor. In Brazilia si Bolivia, in particular, studiul evidentiaza marea diferenta in ceea ce priveste controlul asupra terenurilor, dar respinge ideea unei reforme agricole pe scara larga deoarece "nu este viabila din punct de vedere politic". Totodata, raportul afirma ca cele doua tari au putut majora oferta de creditare si ajutoarele pentru cumpararea de terenuri.
Studiul subliniaza si necesitatea promovarii accesului la educatie secundara si scolarizarea fetelor. De asemenea, abordeaza problema cresterii inegalitatilor in Bolivia spre exemplu, in ceea ce priveste educatia, precum si diferenta de crestere in domeniul educatiei in unele regiuni ale Braziliei, comparativ cu restul tarii.
In plus, recomanda renuntarea la regulile "in favoarea muncitorilor", sustinute de sindicate si "elita economica", care in realitate fac mai scumpe contractarile in sectorul formal al economiei.
Studiul critica, de exemplu, cresterile salariului minim in Indonezia, precum si impozitele ridicate si birocratia din Romania, ce reduc flexibilitatea pietei muncii.
Have something to add? Share it in the comments.