Cu fata spre leu

In sase luni, Banca Nationala a redus dobanda de interventie de sase ori. Precizand, de fiecare data, ca da curs increderii in dezinflatie. Dupa a sasea reducere, de zilele trecute, cu o jumatate de punct procentual, dobanda a coborat pana la 17,75%.

Ce urmari vor fi? Fara sa se grabeasca, bancile comerciale vor incepe sa ieftineasca creditele. Apoi, tot fara sa se grabeasca, vor incepe sa taie din remuneratia acordata depunatorilor. Deja se vantura ideea ca scaderea dobanzilor, la depozite, nu la credite, va determina o scadere a increderii in leu.

Ideea nu sta insa in picioare. Scaderea dobanzilor, ma refer la cele in lei, ar fi normal sa provoace un efect tocmai invers: o crestere a increderii in moneda nationala.

Sigur, s-ar putea replica: "Depunatorii vor pierde. Cum sa ai incredere intr-o moneda ce-ti aduce un castig mai mic"? Numai ca depunatorii vor avea numai impresia ca pierd. In realitate, vor castiga. Dobanzile vor veni in jos, de fapt, nu pentru ca BNR reduce rata de interventie, ci pentru ca se calmeaza inflatia. Leul pierde mai putine puncte in cursa cu el insusi. In aceste conditii, dobanzile in scadere vor continua sa acopere in intregime partea din cantitatea de bani erodata de inflatie si, totodata, vor asigura si un castig depunatorului.

Experienta arata ca astfel de adevaruri sunt percepute cu incetinitorul. Asa ca e posibil ca, intr-o prima faza, unii sa prefere sa-si schimbe leii in valuta. Pe piata banilor, nu toate gesturile sunt rationale. De altfel, pe aceasta piata nu sunt deloc putini cei care actioneaza sub imperiul emotiilor de moment. Apoi, aici mai joaca un rol si imitatia. Daca s-ar face coada la valuta, cu siguranta ca se va ingrosa repede. Pana la urma, insa, cei mai multi vor pune mana pe hartie, pe creion si vor incepe sa calculeze. Vor constata, atunci, ca e mai rentabil sa-ti pastrezi economiile in lei decat in valuta. Chiar in conditiile in care dobanda la depozite va fi mai mica.

Si-a facut insa loc o intrebare: "Dar daca dezinflatia se va opri? Intrebarea e fireasca. Dar sunt destule argumente pentru un raspuns categoric: va reusi. Dezinflatia e o masinarie ce merge cu mai multe motoare. Unele sunt la Banca Nationala. Altele in economie. O influenta importanta o are insa apropierea de rationalitate, atat a producatorilor, cat si a comerciantilor. Piata ar suporta greu un nou salt al preturilor. Cererea de bunuri si servicii, exprimand nevoi, dorinte, placeri si chiar capricii, e tot mai mare. Dar cererea neacoperita cu bani nu este solvabila si deci nu conteaza. Daca preturile ar sari calul, marfurile nu s-ar mai vinde.

E de luat in seama inclusiv faptul ca acum, in 2004, nici sezonalitatea nu si-a mai aratat coltii. La noi, in anii trecuti, cum se facea toamna, ne trezeam pe cap cu inflatie in crestere si un leu in scadere fata de valute. Bancile raspundeau cu dobanzi in urcare. Pentru a apara moneda nationala. Bancile simteau inflatia inaintea statisticii. In general, in economie, bancile simt inaintea statisticii atat furtuna, cat si vremea buna.

Acum, vremea se imbunatateste. In plus, sunt bine cunoscute primejdiile si stim cum ne putem apara. Si inca un fapt notabil: in prag de iarna, leul se apreciaza. Faptul ca piata interbancara a devenit extrem de dinamica isi spune cuvantul. Bancile, in tranzactiile dintre ele, se orienteaza rapid si pot sa schimbe intreaga configuratie a pietei in numai cateva minute.

Pe cealalta piata, insa, in raporturile dintre banci si clienti, mai ales pe segmentul in care este implicata populatia, nu se pot produce schimbari rapide. Depunatorii din randul populatiei cantaresc adeseori lucrurile indelung si nu se grabesc sa ia anumite hotarari. Din acest motiv, bancile se feresc sa-i surprinda cu schimbari socante. E clar ca dobanzile la depozite vor cobori, dar cu grija.

Sursa Gardianul