Creditul neguvernamental (in speta, imprumuturile date de banci institutiilor independente fata de Guvern, agentilor economici cu capital de stat sau privat, populatiei) a depasit de cativa ani creditul guvernamental. Si continua sa creasca. Dobanzile, in schimb, continua sa scada. Dar scad incet, fapt ce intretine nervozitatea tuturor celor nevoiti sa faca imprumuturi la banci.
Ar putea fi grabita scaderea dobanzilor? La o astfel de intrebare nu cred ca poate fi dat un raspuns transant. Pentru ca, dincolo de ceea ce poate sa faca Banca Nationala in aceasta privinta, dincolo chiar de decizia fiecarei banci in parte cu privire la nivelul dobanzilor, cuvantul hotarator ii revine pietei. Traim vremuri in care, in toata lumea, nici bancile centrale, nici bancile comerciale nu mai pot dicta dobanzile. Pretutindeni, jocul il fac pietele, cu legile lor.
Piata banilor: ca un aerodrom
Miscarea dobanzilor imita, adeseori, zborul avioanelor de mare viteza. Ati vazut cum decoleaza un supersonic: de indata ce se desprinde de pista, face un unghi de aproape 90 de grade cu pamantul si tasneste spre cer. La aterizare, insa, e invers. Avionul nu-si reduce viteza dintr-o data, ci incetul cu incetul. Abia pe pista unele avioane deschid parasute, pentru a forta incetinirea vitezei. De altfel, aterizarea e o proba grea si le cere pilotilor un inalt profesionalism. Lucrurile sunt si mai complicate in cazul aterizarii astronavelor. La intrarea in atmosfera e nevoie de reglaje ultrafine pentru fixarea unghiului de coborare. Ca aterizarea sa fie scutita de incidente. In caz contrar, astronava poate rata patrunderea in atmosfera, fiind aruncata inapoi spre stele. Sau, tot catastrofal, nu mai poate evita pericolul dezintegrarii. Asemenea aeronavelor sau astronavelor, dobanzile tasnesc spre cer cand inflatia galopeaza. Dupa ce insa socul inflationist trece si preturile se calmeaza – cum se petrec lucrurile din 2000 incoace – dobanzile coboara si ele, dar de obicei incet si cu prudenta. Ca sa nu rateze aterizarea sau – si mai grav – sa nu fie aruncate inapoi spre stele.
Dobanzile sunt dictate de piata. Dar piata nu declanseaza automat miscarea lor in sus sau in jos. La mansa sunt bancile. Ele stabilesc zilnic dobanzile, dar nu asa cum vor. Tin seama de propriile interese, fara a uita insa ca decisiva e realitatea pietei.
Depunatorii au painea si cutitul
De unde incepe analiza pietei? De la dobanzile pasive, desigur. Acele dobanzi pe care le platesc bancile pentru banii atrasi in depozite de la populatie, de la agenti economici si de la institutii. Bunaoara, din randurile populatiei, aproape opt milioane de persoane au depozite in banci. Bani economisiti din consum amanat. E limpede, asadar, ca presiunile in vederea scaderii accelerate a dobanzilor, din partea autoritatilor si a celor care aspira la credite bancare, ii irita pe cei aproape opt milioane de depunatori. Si e firesc sa se intample asa. Daca scad dobanzile, mai cu seama daca scad prea repede, se reduce simtitor remuneratia celor care-si pastreaza economiile in depozite bancare. Foarte bine, pot spune cei care vor imprumuturi. De dragul castigului deponentilor, sa platim noi dobanzi usturatoare? Judecata numai pe jumatate corecta. Fiindca depunatorii au painea si cutitul. Daca dobanzile scad prea mult, ei nu mai fac depozite, iar bancile raman fara bani de creditare. Ori de cate ori s-a produs un recul puternic al dobanzilor, a urmat imediat o restrangere a depunerilor in banci. Fiindca la noi economisirea nu este un proces natural. Romanii strang bani si-i depun in banci ca sa-si suplimenteze castigurile. Din dobanzi. Ei au invatat sa faca bani… din bani. Scaderea dobanzilor, daca nu e bine reglata, poate sa descurajeze economisirea.
Banii din dobanzi mari nu aduc bunastare
Totodata, insa, in conditiile in care dezinflatia continua, bancile nu pot incetini aterizarea dobanzilor mai mult decat e necesar. Sa nu uitam ca banii facuti din dobanzi mari nu aduc bunastare. O dobada nu-i altceva decat o umbrela ce protejeaza banii din banci de inflatie si de alte numeroase riscuri, intr-un mediu economic ostil. O dobanda pasiva mare, platita depunatorilor, atrage o dobada activa (pretinsa celor care se imprumuta) si mai mare. Imprumuturile date de banci raman scumpe. In consecinta, bunurile in care intra bani scumpi continua si ele sa se scumpeasca.
Era normal ca dobanzile sa coboare de acolo, de sus, unde s-au cocotat timp de mai multi ani. Mai mult, piata tinde catre o reducere in continuare a dobanzilor. Doar ne indreptam catre o inflatie anuala, pe care o vom masura nu peste mult timp cu o singura cifra. Chiar daca cresc tarifele la energie, la benzina, la telefoane, preturile de consum vor cunoaste o calmare generalizata. In 2003, inflatia va cobori pana la 12-14 %. In acelasi timp, numeroase date ne indreptatesc sa speram ca deficitul bugetar va fi mai bine finantat, inclusiv din imprumuturi externe. Daca resursele externe vor contribui intr-o mai mare masura la acoperirea deficitului dintre venituri si cheltuieli, atunci vom constata, pe piata interna, o scadere a presiunii Ministerului Finantelor de a se imprumuta la banci. Prin urmare, vor fi mai multi bani pentru creditul neguvernamental. Si conditii pentru dobanzi in scadere.
Incepe o noua etapa: normalizarea dobanzilor
A fost strabatut un drum greu pana la starea actuala, cand mecanismul monetar actual permite obtinerea prompta a unor informatii valoroase cu privire la anticiparile pietei. Si asta pentru ca piata monetara a dobandit un nou continut. Noua stare a economiei nu mai impune interventii administrative. Actorii principali ai pietei au devenit bancile comerciale. Intr-un moment in care intregul sistem al preturilor se intoarce cu fata spre piata, e normal sa faca la fel atat cursul valutar, cat si dobanzile.
Acum intram intr-o noua etapa: a normalizarii dobanzilor. Daca inflatia scade, trebuie sa coboare si pretul banilor. Nu mai jos, insa, de nivelul sub care populatia ar putea ocoli bancile, dand navala in magazine. Fiindca atunci ne-am intoarce inapoi la inflatie mare si la dobanzi mari.
Have something to add? Share it in the comments.