Doua urgente

Drama Romaniei este ca numarul problemelor de rezolvat creste. In loc sa scada. In plus, e greu de facut o ierarhizare. Toate sunt prioritati.

Totusi, acum, in zorii primaverii lui 2004, incepe sa fie facuta ceva ordine in agenda. Din noianul de probleme se desprind doua. Urgenta- urgentelor.

Urgenta intai, inflatia. Se pare ca nu mai avem de ales. Ori 2004 va fi un an cu inflatie masurata cu o singura cifra, ori mai pierdem un tren. Obiectivul e clar, a fost inscris pe agenda Guvernului si va fi monitorizat pas cu pas.

I se va spune adio, asadar, oricarei sperante ca rata inflatiei pe 2004 va mai putea fi negociata. Si ca intreprinderile neviabile isi vor mai gasi salvarea de la faliment prin… inflatie. Asa cum de fapt au reusit, de 14 ani incoace, sa scape de faliment fara sa-si rezolve problemele productivitatii si ale calitatii produselor.

Mecanismul folosit timp de 14 ani, in care inflatia a tinut loc de productivitate si competitivitate, s-a uzat. Acum, trebuie inlocuit. Nu avem decat o sansa: parasirea iluziei ca se poate trai din exceptii. Solutia e limpede: fara inflatie, cu concurenta la sange si cu promovarea bataliei pentru a fabrica si a vinde… pe bani. Asa e in toata lumea.

La noi, in schimb, fiindca am tot lungit boala, nu se gasesc destui bani nici in bugetul statului, nici in societatile in care actionar principal este APAPS-ul, nici in companiile nationale si nici in intreprindrile private. Am in vedere banii liberi. Caci bani in blocaj financiar avem destui.

A doua urgenta… Nu, nu-i corect. Si a doua problema e tot o prima urgenta: restructurarea.

In 2000 am iesit din epoca descresterii. Atunci a si inceput urcusul: nu doar al productiei industriale, ci al economiei. Romania a obtinut un Produs Intern Brut (PIB) cu plus in anul 2000, dupa trei ani unul dupa altul, inclusiv 1999, marcati cu semnul minus. Acum se anunta inca trei ani cu crestere medie de 5%.

Toate bune, numai ca… nu-i de ajuns. Romaniei nu-i trebuie, acum, un PIB cu plus si atat. Si trebuie un PIB care sa exprime plusuri cantitative bazate pe o noua calitate. Solutia: grabirea restructurarii.

Intr-o economie in care marile mize nu sunt productivitatea, competitivitatea si eficienta, supraefortul de a produce mai mult ar cere mai multe importuri, mai multi bani, un consum mai mare de capital fix. Pe acest fond, s-ar putea inmulti obisnuitele pierderi cauzate de modul invechit in care este organizata munca in intreprinderile cu capital de stat. In acelasi timp, cu siguranta ca vor creste stocurile de produse finite. Toate aceste boli, ale caror focare se afla in economia reala, ar ridica enorm pretul cresterii economice.

Miza pe o alta ecuatie economica, in care venitul sa fie legat de competitia muncii, ar fi solutia optima. Cazanul comun, mentinut inca in industria de stat, si-a epuizat si bruma de resurse ce dadea candva iluzia protectiei sociale. Securitatea sociala nu este posibila fara protejarea economiei, indeosebi prin expansiunea concurentei.

Economia are nevoie de un nou avant. Ca sa obtinem profit la nivelul resurselor consumate. Cu alte cuvinte, inainte de a ne zbate sa atragem noi resurse, inclusiv financiare, sa folosim mai bine ceea ce deja avem. Sa obtinem mai mult profit din cheltuielile pe care le angajam in activitati productive. Numai asa vom avea mai multi bani pentru investitii si pentru consum.

Dar fara restructurari in economia reala, unde se afla cheia problemei, cresterea ne-ar aduce pagube in loc de castig. Industria ar continua sa consume in nestire materii prime si resurse energetice. Ar spori neincetat cererea de importuri. Totodata, nu ar putea fi asigurat, in compensatie, un spor de exporturi.

Fara restructurare s-ar metine mai departe indiferenta fata de competitivitate: o boala nepermis de mult lungita. Plus "incapatanarea" de-a continua sa se puna accent inclusiv in productia de export, pe cantitate.

Fara inflatie cu o cifra si fara restructurare, cele doua urgente ale agendei 2004, nici un fel de alchimie nu ne salveaza. Iar elixirul cresterii economice, atat de mult visat de politicieni, nu ne va oferi elixirul bunastarii.

Sursa Gardianul