Economia, in anticamera electorala

Campania electorala n-a inceput inca. Dar a pornit incalzirea. Dura. Asa cum va fi si meciul.

Doua mari teme s-au distins deja: saracia si coruptia. Ambele sunt pisate marunt. E neglijat insa, de cele mai multe ori, un fapt esential: ca ameliorarea celor doua procese nu e posibila fara o noua dinamica economica.

Vointa politica nu este de-ajuns

Sigur, un program politic bun poate avea un rol imens in revigorarea societatii. Chiar in ansamblu. Dar oricat de bun ar fi, programul politic nu va rezolva nici coruptia si nici saracia. De altfel, oricata vointa politica ar fi pusa in joc, oricata forta morala ar fi mobilizata, fara ducerea la bun sfarsit a reformei din economie cele doua nenorociri din societatea noastra vor continua sa-si vada de drum. Nu vor fi stopate.

Numai un program economic inteligent, realist, in consens cu mersul lumii, corelat cu un program politic bun, ar putea fi o solutie. Inclusiv pentru temperarea coruptiei. Pentru ca pedepsirea coruptiei, oricat de aspra, nu rezolva lucrurile. Istoria e plina de dovezi in acest sens. Cand a fost introdus trasul pe roata pentru talharii, in evul mediu, un timp numarul faptelor de acest fel a scazut. Apoi, s-au intensificat si mai mult.

E nevoie de o reactie in lant: inviorarea economiei sa amelioreze saracia; pentru ca mai putina saracie va fi insotita de mai putina coruptie.

Promisiunile privind o dreapta impartire a painii sociale pot sa incante o parte a electoratului. Dar cu protectie sociala excesiva, cu salarii relativ egale ajustate prin sistemul de impozite, cu sanse relativ egale de reusita in viata, afisate in doctrine, nu vom scapa nici de saracie, nici de coruptie. Mai ales atat timp cat milioane de oameni, sfidand si sistemul de impozite, si doctrinele, si legile, isi "ajusteaza" veniturile, fiecare dupa cum reuseste sa se descurce, din "cazanul comun". De aceste rele nu vom scapa pana cand privatizarea nu va fi privatizare, restructurarea nu va fi restructurare si pana cand economia, in general, nu va fi organizata pe principii de eficienta si libera concurenta.

Frica de discursuri "tehniciste"

Fortele angajate in arena electorala se bat in declaratii despre coruptie si saracie. Si in promisiuni. Ori in acuzatii. Dar nu se bat in programe economice. Exceptiile sunt putine. Deocamdata. Iar infruntarile pe teme economice raman de multe ori in limite declarative. Economia e considerata un teritoriu arid si oratorii angajati in lupte politice se tem sa nu devina plictisitori. Sau si mai rau: sa nu-si deconspire incompetenta.

Culmea e ca nici electoratul nu-i obisnuit sa fie chemat sa arbitreze dispute economice. Fiindca, in general, societatea noastra nu-i obisnuita sa dezbata marile teme economice.

Domina o prejudecata: ca in lumea de astazi, cu piete specializate si internationalizate, cu sofisticate sisteme electronice prin care banii si informatiile gonesc cu viteze uluitoare, cercul marilor decizii isi restrange aria. Din acest motiv, alegatorii ajung sa creada ca n-au de ce sa se lege la cap cu problemele pe care viitorul guvern, ce va fi format de catre fortele politice care vor aduna cele mai multe voturi, va fi nevoit sa le rezolve. Fara indoiala ca populatia n-ar putea influenta nici dobanzile bancare,nici cursurile de schimb, nici inflatia, dar nu pentru ca nu intelege functionarea acestor mecanisme, ci pentru ca astfel de probleme le rezolva piata. Politicienii sunt insa obligati sa le spuna oamenilor ce pot face ei pentru ca piata sa functioneze bine. Fara sa se teama ca, intrand prea mult in detalii "tehniciste", discursul electoral ar putea sa devina arid. Si, deci, periculos de neatractiv.

Nu inventam roata

Atentie, asadar, la stilul de dialog cu multimile. Lumea se schimba. Ne schimbam si noi. Castigatorii alegerilor, daca vor sa castige si bataliile cu saracia, cu coruptia, in general cu economia, in timpul mandatului vor fi nevoiti sa-si atraga de partea lor patronii, managerii, sindicatele, in general producatorii si consumatorii. Intregul electorat. Modelul exista, nu inventam noi roata. Il aplica atatea tari, care rezolva lucruri dintre cele mai complicate si complexe prin parteneriate economice: un nou tip de alianta intre guverne, sindicate, patronate, manageri si salariati, bazata cu deosebire pe transparenta, pe libera circulatie a informatiilor si pe vointa de a schimba lucrurile.

Este nevoie de un astfel de stil si la noi, unde se inmultesc ostilitatile, controversele, unde mocnesc suspiciuni si rabufnesc acuzatii. Chiar daca pentru o schimbare esentiala va fi nevoie si de sacrificii din partea populatiei, ca sa poata fi pusa intr-adevar in miscare spirala expansiunii economice. Dar cine poate sa ceara sacrificii fara sa ofere in schimb, concret, un alt orizont?

Populatia nu poate fi incalzita cu indicatori inalti, cu ritmuri economice. Pentru ca nu-i spun nimic. Oamenii vor sa stie cum va fi viata lor, cum vor trai, cat vor castiga si ce vor reusi sa cumpere. Vor sa stie cand si cum vor scapa de saracie, de coruptie. Si cand se vor putea bucura de un nivel de trai decent. Miza merita un dialog onest intre cei care vor puterea si cei de la care se asteapta voturi.

Sursa Gardianul