Din 1999 inca, Banca Nationala a inceput sa analizeze mersul leului pe piata valutara cu un ochi indreptat spre dolar si cu celalalt spre euro. Mai tarziu, a recurs chiar la un cos dolar-euro. Un cos implicit.
Sensul cuvantului "implicit", in acest caz, e mai larg decat cel din dictionar. Nu numai ca ideea de cos nu este exprimata direct, dar nici nu calculeaza nimeni, pe piata, cati lei intra intr-un cos euro-dolar. Cosul e folosit doar de catre Banca Nationala. Mai mult in scopuri statistice.
De ce nu a recurs BNR la un cos explicit? Bunaoara, sa calculeze si sa comunice zilnic: 1 cos euro-dolar – 38.000 de lei. Au fost voci care au cerut un astfel de curs. Banca Nationala, insa, a declarat ca, pentru piata, importanta este evolutia reala a celor doua monede.
Este drept ca, din punctul de vedere al exportatorilor, evolutia euro-dolar din 1999 pana in 2001, chiar si o buna parte din 2002, nu a fost deloc favorabila. A mers chiar invers decat au dorit exportatorii romani. A spune insa ca, prin cos valutar, unul explicit, cursul leului ar fi evoluat fata de dolar si fata de euro altfel decat s-a intamplat pe piata mondiala, cum au sperat multi exportatori romani, era o iluzie. Fiindca ar fi fost imposibil ca prabusirea euro, in anii 2000-2002, care a pus pe jar nenumarate tari, sa nu afecteze si Romania. Sau ca Romania sa anihileze efectul caderii euro printr-un cos valutar.
Acum, in 2004, ne confruntam cu o alta iluzie: ca noi, romanii, am putea da cursului leu-euro un continut diferit de mersul cursului euro-dolar pe pietele internationale. Acum, interesele sunt altele: ca sa nu mai creasca pretul creditului in euro sau sa nu se mai scumpeasca importurile din Uniunea Europeana. Numai ca raportul euro-dolar nu-l stabileste Romania. Si nici macar nu-l influenteaza.
Totusi, Banca Nationala a stabilizat piata interna, a reusit astfel sa intareasca pozitia externa a Romaniei, sa sporeasca rezervele valutare si sa stimuleze exporturile. Fara sa introduca mai multa inflatie in economie.
Fata de un cos euro-dolar, repet: implicit, BNR a gasit mereu "cursul de echilibru" al leului. Dar nu pe o baza zilnica. Pentru ca e normal ca de la o zi la alta cursul sa se miste in zig-zag. Ci avand ca reper un timp mai larg: o luna ori un trimestru. Astazi, cursul leu-euro sprijina efectiv procesul de ajustare macro intr-un mediu economic inedit pentru noi, cu inflatie mai mica de 10 la suta, in scadere.
Un obiectiv pentru viitorul apropiat: renuntarea la cosul implicit. Pentru a ne raporta numai la euro. Obiectiv conturat inca de la 3 martie 2003, cand BNR a trecut la un nou curs de referinta: leu-euro. Romania facand un important pas inainte catre integrarea europeana.
De fapt, pasi importanti in aceasta directie au inceput sa fie facuti inca de la sfarsitul anului 1999, cand Uniunea Europeana ne-a intins mana si a declarat ca e gata sa sprijine, logistic si financiar, efortul tarii noastre de aderare la Marea Piata. Rolul principal, in aceasta opera, revenind insa fortelor interne.
De ce 3 martie 2003? De ce n-a facut BNR acest pas mai devreme, in 2002, cand a inceput sa circule moneda fiduciara euro? Sau de ce nu l-a amanat pana la 1 ianuarie 2007? Iata aspecte care merita sa fie detaliate.
Uniunea Europeana a impus, pentru sistemul bancar, o scadenta: 31 decembrie 2004. Pana la sfarsitul acestui an urmeaza sa fie puse in practica: 1) independenta deplina a bancii centrale; 2) eliminarea finantarii directe a deficitelor temporare ale Trezoreriei de catre Banca Nationala; 3) renuntarea la accesul privilegiat al institutiilor publice la resursele institutiilor financiare. Acomodarea acestor domenii e deja intr-un stadiu avansat. Legea statutului BNR a trecut prin toate fazele. Scadenta stabilita, in 2004 si nu in 2007, arata tocmai cerinta pregatirii in avans a sistemului bancar. O urgenta fiind si problema euro, ce a devenit moneda de referinta pentru cursul de schimb al leului cu aproape doi ani inaintea termenului stabilit: pana cel tarziu la 31 decembrie 2004.
A fost bine pregatit acest devans. Banca Nationala a acordat prioritate, in ultimii cinci ani, dezvoltarii pe baze moderne a pietelor monetara si valutara, in conditiile stabilite de standardele internationale si europene. Ratele de schimb ale leului se formeaza pe piata, fiind circumscrise regimului de curs cu flotare controlata. Regim ce constituie una dintre optiunile pentru procesul de aderare la Uniunea Economica si Monetara.
Have something to add? Share it in the comments.