E o eroare undeva ? Nicidecum. Ziarele au spus adevarul. Pe piata noastra valutara, euro se apreciaza, dolarul se apreciaza, numai leul se depreciaza. Asta s-a intamplat marti. Si in alte zile insa cotatiile au avut miscari asemanatoare.
Dar si presedintele BRD-SG a spus adevarul. Numai ca dl. Baltazar s-a referit la politica de lunga durata a bancii centrale si nu la dinamica zilnica a cursurilor de schimb.
Intr-adevar, BNR mizeaza pe leu. In termeni reali, in raport cu rata inflatiei, moneda noastra chiar se apreciaza. Desigur, nu de la o zi la alta, ci de la un an la altul.
Moneda nationala nu e sprijinita neconditionat
Dl. Baltazar nu e insa o voce singulara. Si alti presedinti de banci sunt pe aceeasi pozitie. Fireasca, desigur. Intarirea monedei nationale ii afecteaza nu numai pe exportatori, ci si pe bancherii care lucreaza cu valuta. Apoi, multi dintre clientii bancilor au depozite in valuta si nu le convine ca leul sa se aprecieze, chiar daca numai in termeni reali.
La Banca Nationala, insa, criteriile de judecata sunt altele. Cum a spus si dl. Baltazar, e normal ca BNR sa faca politica leului. Totusi, interventiile BNR pe piata valutara nu sunt nici subiective si nici unidirectionale. Faptul ca Banca Nationala mizeaza pe leu nu inseamna ca moneda nationala este sprijinita neconditionat. De multe ori nu e sprijinita deloc. Sau, dimpotriva, ii este blocata ascensiunea. Cand BNR, in repetate randuri, cumpara cantitati masive de valuta, o face in primul rand pentru ca leul sa nu se intareasca prea mult. Sau, mai exact, sa nu se intareasca numai si numai pentru ca pe piata creste in exces oferta de euro ori de dolari.
Interventiile BNR pe pietele valutara si monetara constituie un sistem complex si interesant. Mai ales ca ambele piete ne infatiseaza o lume fascinanta, in care cunostintele solide ale specialistilor sunt completate de finetea unor observatii sociologice si psihologice. Bancile comerciale, prezente pe aceste piete, au ca principal interes profitul lor, legat direct de castigurile clientilor lor. Banca Nationala, insa, serveste interese de ordin general.
Tinta principala a BNR: inflatia
Consolidarea dezinflatiei conduce in mod firesc la intarirea leului. Ani la rand, insa, leul a slabit continuu in conditiile unei inflatii galopante, greu de prognozat.
Preturile cataratoare au lovit moneda nationala. Fuga de lei s-a extins, oamenii alergand spre magazine imediat ce-si incasau salariile. Din aceasta cauza inflatia a capatat si mai mult curaj. Banca Nationala si-a asumat atunci riscul de a urca dobanzile. Era unica sansa de a opri inflatia. Si de a opri, prin stimularea economisirii, "fuga de lei". S-a spus: "Dobanzile mari vor face sa creasca si mai mult inflatia, pentru ca vor fi inglobate in costuri… care la randul lor se vor regasi in preturi".N-a fost asa. Din 1994, inflatia a scazut. Coborasul a continuat si in 1995. Urcusul a fost reluat in ?96, cand prin legi si alte acte normative Banca Nationala a fost obligata sa inmulteasca creditele cu dobanzi preferentiale. Asadar: bani multi si ieftini. Normal, preturile si-au reluat cursa. In ?97, BNR a schimbat macazul. Dobanzile au urcat, normal. Piata valutara s-a stabilizat. Pe piata monetara, dobanzile mari s-au dovedit capabile sa atraga bani in banci, sa stimuleze procesul de economisire.
Rata de schimb: un termometru corect
Piata valutara s-a inviorat, treptat, pe masura ce devenea concurentiala. Atunci s-a afirmat noul rol al BNR, acela de a mentine piata valutara in buna stare de functionare, in asa fel incat sa reflecte cu exactitate realitatea din economie. Rata de schimb nu este decat un termometru, care arata cat de mare sau cat de mica e temperatura in economia romaneasca.
Un adevar esential nu a fost niciodata neglijat de BNR: acela ca in panzele cursului de schimb sufla cu deosebire inflatia. Fara indoiala ca leul, intr-un climat inflationist, a cazut mai intai fata de el insusi. Cand mergem la piata, avem nevoie de mai multi lei, uneori de la o zi la alta, pentru a cumpara mai putine marfuri. Cum am putea sa cumparam valuta cu mai putini lei? Cumparam si valuta tot cu mai multi lei, ca si marfurile. Numai ca o astfel de legatura, intre inflatie si curs, provoaca efecte mai ales pe termen lung. Pe termen scurt, in schimb, inflatia nu doboara imediat cursul. Fapt important, pentru ca economia beneficiaza astfel de un ragaz pentru calmarea preturilor.
Asa a fost timp de doisprezece ani si douasprezece zile, cat a functionat cursul de referinta leu/dolar. Asa este si acum, cand am trecut la referinta euro. Cu o diferenta semnificativa: inflatia e acum mult mai mica.
Have something to add? Share it in the comments.