Se zice ca o lauda face cat trei critici. O fi, dar nu si in presa. De data aceasta insa, relaxarea fiscala adusa de noua Lege a TVA-ului este, indiscutabil, un semn real si benefic de care va sa zica mila mariei sale, Guvernul.
Faptul ca toti patronii care nu depasesc o cifra de afaceri de 1,5 miliarde de lei anual vor scapa de obsesia taxei pe valoare adaugata chiar din aceste zile vine ca o ploaie mult asteptata asupra parjolitei arii a intreprinderilor mici si mijlocii. Nu e mult, dar nici putin. Atat cat sa nu se imbogateasca prea mult romanul doritor de afaceri. Numai ca romanul nu e om prost si isi va face cu siguranta socoteala dup cum urmeaza: decat o afacere mare , mai bine multe si mici, daca asta-i spilul care te scapa de impozit.
Numai de nu si-ar schimba Executivul gandul peste noapte, cum a mai facut de atatea ori. Daca "nu se schimba modificarea", avem toat sansele sa asistam la tunami de societati mici si vesele ce vor aparea cat ai clipi din ochi si vor ocupa toata paleta serviciilor, domeniu in continuare vitregit sau pe cea a vanzarilor de alimente de tot felul.
Si asta pentru ca nimeni nu va reusi sa depaseasca 1,5 miliarde cifra de afaceri anuala spaland geamuri sau batand covoare, dupa cum nici vanzand rosii sau parizer nu te vei imbogati peste masura fixata, ca un alt pat al lui Procust, de catre procustii de pe Dambovita. Modul in care au fost fixate plafoanele pentru anii care urmeaza da apoi un indiciu clar despre cum privesc cei care ne guverneaza relaxarea fiscala pentru urmatorii ani. Astfel, in 2004 , an pentru care estimarile oficiale prefigureaza o inflatie de sub 10 %, scutirea de TVA va functiona pentru cei a caror cifra de afaceri nu va depasi doua miliarde de lei. E, atunci sa vezi rauri de lapte si de miere pe capul romanilor.
Daca unii se vor aventura totusi sa produca, atunci ne vom trezi cu zeci de firme ale aceluiasi patron cum isi vand intre ele tot felul de nimicuri pentru a duce, in final, la infaptuirea unui produs pe care il putea realiza din capul locului o singura societate. Pana in 2004, aceasta practica va fi devenit una bine incetatenita printre cei ce fac afaceri, iar ea va fi dus de buna seama la preturi mai mari decat in cazul in care firma producatoare ar fi fost scutita de impozit pe cinci ani, procedeu de altfel agreat in primii ani de dupa Revolutie.
Si atunci insa inventiva minte a romanului gasise o potita de evaziune fiscala. Patronul se folosea de o firma, sau de mai multe, pe o perioada de numai cinci ani, dupa care le abandona.
Asa stand lucrurile, orice facilitate fiscala este oricum binevenita, caci multele mici firme ce vor aparea vor crea locuri de munca si vor plati impozite ce vor reechilibra o balanta economica inca tarata de greutatile firmelor de stat.
Have something to add? Share it in the comments.