Piata nu iarta

Presa, la inceputul saptamanii in curs, a acordat spatii largi ispravilor unui roman in Turcia: antrenorul de fotbal Mircea Lucescu. Turcia fiind, dupa Mondialele din 2002, a treia forta fotbalistica a lumii.

Ce s-a intamplat, de fapt? Lucescu, la comanda echipei Besiktas, si-a adjudecat castigarea Campionatului Turciei, la capatul unei partide explozive cu Galatasaray. A fost un meci de fotbal ce a pus Turcia pe jar. Dupa fluierul final, cerul s-a umplut de artificii, iar jucatorii si antrenorul de la Besiktas s-au umplut de bani. Si numai Allah stie cat vor fi de mari castigurile clubului.

Performanta: o meserie pentru secolul XXI

Fotbalul e o piata ca oricare alta. Asa cum e piata petrolului, piata otelului sau piata cerealelor. Si pe piata fotbalului, unde se aplica toate regulile economiei de piata, unii castiga si altii pierd. Acum, in Turcia, la capatul unui campionat dur, a castigat Besiktas. A castigat trei lucruri esentiale pe o astfel de piata: iubirea patimasa a milioane de suporteri, glorie si bani. A castigat, de fapt, tot ce a pierdut rivala sa, Galatasaray.

Dupa meci, presa turca a scris ca Besiktas ii datoreaza victoria lui Mircea Lucescu. El este un "mare antrenor"; "cu Lucescu la carma, Besiktas a avut un an de aur". Fiindca "meseria lui este performanta". Cum a ajuns Lucescu la Besiktas? Aici e cheia. A ales Besiktas pentru ca… Galatasaray s-a dispensat de el cu un an in urma. Dupa ce adusese clubului, in vara lui 2002, tot ce a pierdut acum: iubirea patimasa a milioane de suporteri, glorie si bani.

Pe o astfel de piata, in care rege e banul, nimeni nu crede in lacrimi. Judecata e totdeauna rece. Fara indoiala ca mai-marii de la Galatasaray si-au facut un calcul rational: Lucescu a urcat echipa in varf, valorificandu-si toate resursele; mai departe e nevoie de un nou antrenor, cu noi resurse, mai multe, mai bogate, care sa continue urcusul. Numai ca o astfel de judecata, valabila sub aspect teoretic, s-a dovedit a fi gresita din punct de vedere practic. Piata i-a sanctionat dur pe cei de la Galatasaray pentru eroare. Iar publicul turc i-a strigat actualului antrenor de la Galatasaray: "Terim, saruta-i mana lui Lucescu".

Interesele, mai puternice decat mentalitatile

Istoria economiei e plina de astfel de intamplari. De atatea ori, de-a lungul anilor, mari companii care s-au dispensat de oameni valorosi, in momente-cheie, au platit cu prabusirea.

Lucrurile sunt si mai dramatice la noi, unde nu s-a dezvoltat un cult pentru performanta manageriala si nici nu au existat preocupari pentru formarea unor manageri valorosi. Asa ca nici nu avem manageri de varf, oameni care sa fie cunoscuti si recunoscuti de catre intreaga societate, sa se bata companiile pentru ei si care sa aduca un suflu nou, sa aiba ca meserie performanta.

Ce ne blocheaza? Desigur, mentalitatile invechite. Sau chiar un soi de fatalism. Ne tin in loc reflexele mostenite, deprinderile formate timp indelungat, in trecut, care nu se potrivesc cu noile cerinte, cu exigentele proprii economiei de piata. Putem scapa din aceasta capcana? Viata a dovedit ca da. Ori de cate ori se schimba conditiile, mentalitatile invechite isi pierd suflul si, in locul lor, se formeaza repede deprinderi noi. Nu sunt deloc putine companiile, intreprindeile, unele chiar de stat, in care privatizarea, urmata de introducerea unor reguli noi, a unui climat competitional de munca si de rasplata a muncii, a condus la modificarea comportamentului. Pentru ca interesele sunt mai puternice decat mentalitatile.

Bunaoara, muncitorii care se tem ca privatizarea le-ar putea aduce pierderea locurilor de munca sau un regim de lucru mai sever sunt interesati sa blocheze privatizarea. Si chiar o fac, atat cat depinde de ei. Numai ca un astfel de interes este numai aparent. De indata ce li se schimba conditiile si se conving ca dupa ce ies de sub umbrela statului pot sa castige mai bine, chiar daca munca e mai grea iar disciplina mai apriga, ei isi schimba repede si conceptiile, si deprinderile.

Un pret care merita sa fie platit

Alta e insa situatia managerilor. Un patronat privat va dori manageri competitivi, capabili sa aduca profit. Un manager fara gustul performantei are interesul real sa blocheze privatizarea. Sub pulpana statului locul e cald, se poate trai bine cu profit mic, dar nici in conditii de nerentabilitate viata nu devine insuportabila. Buzunarul statului e larg, peste 22 de milioane de romani contribuie – cu impozite pe salarii, pe case, pe pamant, pe masini, pe fiecare banut cheltuit pe piata de consum – la linistea managerilor romani. Plus inflatia, care e si ea tot o subventie.

De fapt, aici isi joaca rolul conceptia cea mai pacatoasa: ca buzunarul statului e larg si ca, in fond, e… buzunarul nimanui. La adapostul acestei inchipuiri, numeroase intreprinderi intind mana la buget si fac galagie sa li se garanteze comenzi de stat, subventii, amanari de plati. De unde? Din buzunarul celor harnici si tacuti, desigur. Fiind subinteles faptul ca orice raspuns favorabil dat unor astfel de intreprinderi duce inevitabil la angajarea bugetului. Lucrul cel mai grav, in acest joc, este acela ca resursele nu mai pot fi impartite pe piata, pe criterii determinate de eficienta; repartizarea lor nu se mai poate face decat in cancelarii ministeriale, fiind astfel intretinut un puternic focar al coruptiei.

Economia Romaniei are nevoie de un balon de oxigen. Nu-l va capata daca se amana din nou reforma. Si, mai ales, daca se amana reforma intreprinderilor, pentru a se ajunge la o competitie dura, care sa transforme companiile si intreprinderile statului in unitati rentabile. E insa nevoie de fapte, nu de vorbe. Fara o competitie acerba in economie, pentru resurse, pentru masini si tehnologii de cea mai inalta clasa, pentru un management performant, care sa detrermine intreprinderile sa scoata bani din eficienta si nu de la buget, nu vom reusi.

Aceasta schimbare e o marfa scumpa. Dar noi suntem prea saraci ca sa nu platim acest pret. Pentru ca avem nevoie de o reforma durabila si nu de carpeli de pe o zi pe alta, desigur mai ieftine, dar care, in cele din urma, vor necesita remedieri si mai costisitoare.

Sursa Gardianul