Susanele.ro

Selectie naturala in lumea bancilor

Daca Banca Nationala pune conditii, bancile comerciale trebuie sa le depaseasca. Pe scurt, asa arata piata bancara romåneasca de cel putin un an. BNR pune conditii – mai ales in ceea ce priveste creditele in valuta dar nu numai, iar bancile comerciale incerca sa le dribleze. Pentru ca dincolo de interesul comun – acela al stabilitatii sistemului financiar – exista interese divergente. BNR vrea ca politicile sale monetare sa aiba spatii de manevra astfel incit sa aiba efect asupra inflatiei. Bancile comerciale vor intii si intii sa aiba profit si cota de piata. Sigur ca profitul e mai relevant cind inflatia este mica, dar daca interesul principal al bancilor mari straine este mai degraba cota de piata – sau profitul in viitor decit cel prezent – toate normele care reduc capacitatea de a ajunge la clienti sunt prost vazute si trebuie depasite intr-un fel sau altul. Si daca unele conditii nu pot fi in nici un caz fentate, altele lasa loc initiativelor proprii. Nu pot fi driblate conditiile „hard“ ale BNR care presupun mecanisme financiare: cresterea rezervelor minime obligatorii la 35% pentru creditele in valuta, sau capitalizarea cu 300 % pentru a putea oferi credite in valuta sau limitarea ratei agregate pentru creditele unui client la 40% din totalul veniturilor lunare. Cu un control riguros pentru toate aceste procedee, criteriile ramin nenegociabile. Solutii insa pentru a nu pierde cote de piata exista. Si cum batalia pentru cote de piata este in toi, adaptarea este elementul de baza pe intreaga piata. In fond, normele introduse de BNR in vara, in septembrie si din nou in ianuarie au impus regulile jocului. De aici incolo, fiecare banca e pe muschii ei. Sau pe banii ei.

DOBINZI MAI MICI PENTRU BANCI MAI MICI //

Prima solutie pentru a cistiga clienti noi este una simpla si foarte cinstita: scaderea dobinzilor la credite. E si cea mai costisitoare pentru o banca. Aceasta este solutia bancilor mici, care ataca astfel piata. Volksbank, de exemplu, a ajuns la o dobinda de 7,75% in lei pentru credite auto si imobliare, un adevarat record in materie de credite. Chiar daca nu sint atit de curajoase si bancile mari reduce din dobinzi, cu pasi mici si prudent i – asa cum face Raiffeisen sau BRD. Anul trecut confirmarea unei tendinte era data de BCR. Cum banca avea sub control un sfert din piata, orice modificare producea efect si asupra concurentei. Aflata in privatizare, BCR e mai prudenta si nu mai e dispusa la initiative de acest gen. In schimb, in privinta depozitelor, tot bancile mici dau tendinta, fara sa rupa insa piata. Libra Bank conduce de luni bune in topul dobinzilor la depozite si chiar daca are success cu aceasta oferta, nu rupe piata pentru ca „dobinda nu este totul“.

BANI SA AI, ORICUM II FACI //

Mai degraba o adaptare la piata decit o reactie la normele BNR, bancile nu mai privesc cu discriminare tipurile de venituri ale clientilor. Cartea de munca nu mai este singurul venit cert luat in calcul chiar daca regula de a fi angajat pentru a obtine un credit e sfinta. Dar si aici apar modificari. HVB, una din bancile conservatoare, de exemplu, nu mai pretinde 2 ani vechime si se multumeste cu unul singur. Si apoape toate bancile, mari si mici, accepta sa ia in calcul veniturile familiei, daca familia sta – chiar si numai in acte – in aceeasi locatie. Nu e singura adaptare. Dividendele se iau in calcul (chiar daca marile banci le admit doar in proportie de 50%), veniturile din chirii sau din drepturi de autor sunt tot mai mult acceptate. Pe scurt, clientul trebuie sa dovedeasca faptul ca incaseaza bani. Banca va gasi apoi schema de finantare.
ADAPTAREA E CUVINTUL DE ORDINE //
 Aranjamentele bancare pentru ca si creditarea sa continue sint rapide. Si nu lipsite de imaginatie. De exemplu, OTP, o banca maghiara, ofera credite in forinti sau franci elevetieni. Sunt o solutie pentru cei care vor sa cistige in fata dolarului. Cum scopul bancilor a devenit sa scape de bani, solutiile vor fi tot mai imaginative. De altfel, daca pina acum cu cit era creditul mai mare, cu atit imprumutul se acorda mai greu, de acum incolo bancile vor sa dea bani. Oriciti. Numai sa scape de ei. Credite lungi pe riscul tuturor In schimb, bancile mari merg pe varianta lungirii perioadei de creditare. Au timp, au resurse, au intentia sa joace un rol important pe termen lung, asa ca pot da credite pe 20 – 25 sau chiar 30 de ani, asa cum face Pireaus Bank. De fapt, nu mai exista banci in sistem care sa nu aiba credite ipotecare pe perioade lungi. Intinsa pe cit mai multi ani, rata lunara poate sa scada asa incit un numar cit mai mare de clienti se califica in procentul de 40% din totalul veniturilor lunare (sau 35% daca nu are si un alt credit). Nu este o solutie confortabila insa nici pentru banca, nici pentru client. Pentru client, inconfortul este unul evident. Cine are disponibilitatea sa fie dator o viata – si 25 – 30 de ani asta inseamna – mai ales la o dobinda care pe termen lung nu are are cum sa nu scada. Exista solutia refinatarii dar nu este cea mai comoda intotdeauna. Pentru banca, inconfortul vine din faptul ca in 20 – 30 de ani, valoarea unei proprietati imobiliare pe care banca o are in ipoteca risca sa aiba o evolutie prea putin predictibila Poate sa scada, dar si sa creasca. Poate sa scada odata cu degradarea cartierului sau blocului … Iar in cazul unui imprumut care nu mai poate fi returnat, valoarea pe care banca o poate incasa pe imobilul in cauza devine impredictibila. Dar cind clientii risca, trebuie sa riste si banca. Daca ii vrea ca si clienti.
Dan&nbsp

Have something to add? Share it in the comments.

Your email address will not be published. Required fields are marked *