Stiri si noutati

Stam cu mana intinsa la zaharul brazilienilor

Am trait s-o aud si pe-asta. Nu era de-ajuns ca aducem rosii din Abu-Dhabi, acum am decazut si mai rau: importam din Brazilia mai tot zaharul. Opt din 10 kilograme sunt aduse din tara celor ce stiu sa joace fotbal ca nimeni altii.

Halal sa ne fie! Unde-or fi vremurile alea cand treceau remorcile desalate de sfecla pe ulitele satelor din Baragan, de dadeau pe-afara si isi umpleau copiii bratul tot adunand din praf dulcile si mustacioasele capatani? Luam si eu vreo doua, ca sa fiu in rand cu copiii vecinilor, dadeam fuga la bunica si o rugam sa mi le coaca, dupa cum ma sfatuisera tovarasii mei de fotbal in praf.

Iata ca acum, asa ce ne-a cuprins capitalismul, de nici zahar nu mai avem. Prinsi in desantata hora a strategiilor de tot felul, toti, dar toti ministrii ultimilor 13 ani au uitat de cei mai amarati dintre romani, de taranii din care se trag. Plini de ei si cu gandul la receptiile si simpozioanele pe care nu aveau voie sa le rateze, au uitat mereu, 13 ani la rand, de banii pe care-i datorau truditorilor pe care-i imbrobodisera sa puna sfecla. In cel mai bun caz, le-au dat ce li s-a cuvenit pentu munca lor abia dupa doi-trei ani, cand banii cu pricina abia daca mai valorau jumatate din ce reprezentasera initial.

Taranii au rabdat batjocura asta o data, de doua ori, de noua ori, dupa care s-au saturat sa dea sfecla din mana pe te miri ce si mai nimic si injurandu-i pe ai de sus, asa, ca de ultima oara, le-au zis un innegurat "adio, ba!", pe care "ai de sus" nu l-au luat in seama. Rezultatul: din 33 de fabrici de zahar mai functioneaza sase, iar daca prin absurd, Brazilia ne va declara vreodata razboi, nu vom mai avea zahar nici cat sa indulcim grisul de seara pentru ala mic.

Incredibil, dar adevarat, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, oficialii Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor – de ce s-o fi numind al alimentatiei nu stiu, ca nu mai alimenteaza pe nimeni – ne asigura ca situatia nu este chiar atat de rea. Bag seama ca asteapta sa importam toate cate sunt de-ale gurii ca sa-si dea seama ca nici tara agricola nu ne mai putem numi.

Sursa Gardianul

Have something to add? Share it in the comments.

Your email address will not be published. Required fields are marked *