Istoria firmei Nokia incepe in secolul al XIX-lea, cu o fabrica de hartie. Compania se dezvolta in mai multe domenii, dar in anii ‘90, conducerea firmei ia decizia de a se concentra asupra zonei de telecomunicatii.
Istoria companiei Nokia este o poveste aproape neverosimila despre afaceri cu lemn, cauciuc, electrocasnice si, mai recent, telecomunicatii, derulate in Finlanda incepand din anii ’60 ai secolului al XIX-lea. Astazi, despre Nokia se stie ca este o poveste de succes in zona comunicatiilor mobile, insa in urma cu doar 15 ani, Nokia traversa una dintre cele mai negre perioade din existenta sa.
La inceputul anilor ‘90, managerii grupului finlandez Nokia se confruntau cu probleme care nu aveau vreo legatura cu zona comunicatiilor mobile. Desi avea o productie foarte diversificata – de la cizme de cauciuc pana la televizoare si hartie igienica – compania traversa o perioada grea, vanzarile erau in scadere; concernul era prezent pe mai multe piete, insa fara sa exceleze pe vreuna. In anul 1992, la carma companiei a fost instalat Jorma Ollila, care s-a dovedit a fi un adevarat manager vizionar si care a hotarat ca destinul companiei va fi legat de cel al telefoniei mobile. Catre sfarsitul anilor ’90, Nokia a devenit lider mondial in productia de telefoane mobile, depasind in scurt timp companii ca Ericsson si Motorola.
In timp ce corporatiile high-tech americane isi canalizau toate energiile in zona tehnologiilor informationale, cele europene si japoneze s-au axat, in principal, pe cele din zona telecomunicatiilor si a tehnologiilor fara fir. Din acest punct de vedere, Nokia a fost unul dintre „reformatorii lumii”. Chiar si americanii au recunoscut ca, gratie Nokia, viitorul comunicatiilor fara fir apartine Europei.
Istoria companiei Nokia incepe in anul 1865, cand inginerul Frederic Idestam obtine autorizatia pentru construirea, pe malul raului Nokia, a unei fabrici de prelucrare a masei lemnoase. Cererea in continua crestere a transformat, in scurt timp, intreprinderea Nokia dintr-o micuta fabrica intr-un mega-combinat. Intreprinderea a atras forta de munca, astfel ca in jurul fabricii se creeaza un adevarat oras, denumit Nokia. In primii ani de activitate, hartia produsa de Nokia a inceput sa fie exportata in Rusia, Marea Britanie, Franta si chiar China. Catre sfarsitul anilor 1860, cererea de hartie a crescut mult peste oferta industriei finlandeze, iar de aceea Nokia a inceput sa realizeze importuri masive de masa lemnoasa din Suedia si Rusia. In februarie 1871, este creata Nokia Corporation (Nokia Aktiebolag), companie care, in scurt timp, a devenit jucator principal pe pietele din Danemarca, Germania, Rusia, Marea Britanie, Polonia si Franta.
„Troica” hartie-cauciuc-cablarie
Primele produse de cauciuc apar in Finlanda la sfarsitul secolului al XIX-lea sub forma de incaltaminte si obiecte din panza cauciucata. Foarte scumpe la inceput, hainele de ploaie si incaltamintea de cauciuc au devenit populare in orase si sate. In Finlanda, principalul producator de articole de acest gen era compania Finnish Rubber Works (FRW). In momentul in care managementul FRW a decis sa-si mute unitatea de productie din Helsinki, alegerea s-a indreptat catre un teren aflat langa fabrica de hartie existenta pe malul raului Nokia.
In anul 1912, in capitala finlandeza a fost deschisa o companie care, ulterior, a primit denumirea de Finnish Cable Works (FCW). Electrificarea tarii si cresterea continua a cerererii de cabluri de telegraf si telefonie au impus repede compania in topul celor mai mari societati finlandeze. Anticipand evenimentele, trebuie remarcat ca dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, FCW a devenit un monopol, firma detinand majoritatea fabricilor de cabluri din Finalnda.
In anul 1920, cele trei societati, Nokia Corporation, Finnish Rubber Works si Finnish Cable Works, au creat o alianta numita Nokia Group. Aceasta unire le-a sprijinit in depasirea evenimentelor furtunoase ale secolului al XX-lea: Marea Criza de la sfarsitul anilor 1920, invazia Uniunii Sovietice (1939) si cel de-al Doilea Razboi Mondial. Diversificarea a ajutat compania sa supravietuiasca vicisitudinilor vremii. Cand unul din sectoare se afla in criza, celelalte reuseau sa mentina pe linia de plutire intregul grup.
In anii 1920, divizia FCW a atras Nokia intr-un alt domeniu, putin cunoscut: construirea de statii electrice. In zece ani de la crearea grupului Nokia, acesta a devenit lider de piata pe toate segmentele pe care opera. Insa fuziunea finala a celor trei s-a produs mult mai tarziu, in 1967. In acest an, Nokia Ab reprezenta deja un conglomerat industrial cu activitate in patru mari sectoare: industria lemnului, productia de articole de cauciuc, cabluri si echipamente electronice. Diviziile vechi au asigurat rentabilitatea grupului Nokia. Unii analisti considera ca succesul in timp al Nokia a fost asigurat de sistemul de management preluat si extins la nivel de grup de la FCW si de banii castigati de divizia de cauciuc. In ceea ce priveste Divizia de Electronice, aceasta a reusit sa redea competitivitatea companiei in momentul intrarii sale intr-o noua etapa de dezvoltare.
Nokia si telecomunicatiile
Divizia de electronice a fost infiintata in anii ’60, ca o unitate de cercetare in domeniul semiconductoarelor. Aceasta sectie este „responsabila” pentru primul radiotelefon (1963) si modem pentru transfer de date (1965).
In pofida unui curent conservator in ceea ce priveste realizarea comutatoarelor numerice, Nokia incepe sa lucreze si reuseste sa produca, in anul 1969, primele echipamente de telecomunicatii in tehnologie numerica, iar aceasta inovatie ii asigura intaietatea in domeniu. Ulterior, dupa exemplul Suediei, in Finlanda apare o noua piata – telefoanele mobile de masina. La inceputul anilor ’80, strategia companiei Nokia este definita de ideea activizarii pe toate segmentele noi de piata. Primele rezultatele nu s-au lasat asteptate mult timp. In anul 1981, este creata o retea de telefonie mobila care cuprinde Suedia si Finlanda, numita Nordic Mobile Telephony (NMT). Mai tarziu, acesteia i se alatura si alte tari. Sistemul se baza pe tehnologiile Nokia, iar NMT a devenit in curand un fel de model pentru alte retele de telefonie mobila.
In 1987, toate telefoanele mobile erau mari si grele, iar Nokia reuseste sa produca primul telefon compact si cu greutate mica. Acest fapt a contribuit la cucerirea unei importante cote de piata. Totodata, in contextul unificarii pietelor europene in domeniul telefoniei mobile, a aparut necesitatea realizarii unui standard numeric unic in zona comunicatiilor mobile, care ulterior a fost denumit GSM (Global System for Mobile Communications).
In anul 1989, Nokia realizeaza o alianta strategica cu doi operatori de telefonie mobila, in vederea realizarii primei retele GSM, Helsinki Telephone Corporation si Tampere Telephone Company, provideri de telefonie analoga mobila, care formeaza societatea Radiolinja. Noua companie cumpara de la Nokia infrastructura in valoare de 50 milioane de dolari si o instaleaza, in pofida faptului ca nu detinea licenta pentru noua retea.
O alegere riscanta, dar care a adus succesul
Trebuie remarcat ca, spre sfarsitul anilor ’80, productia industriala a Finlandei intra in declin. In acest interval de timp, Nokia devine al treilea mare producator european de televizoare. De un mare succes comercial se bucura si receptoarele de satelit produse de companie, precum si productia de anvelope.
Cu toate acestea, Nokia face o alegere riscanta. In luna mai 1990, noul director general, Jorma Ollila, decide reducerea tuturor celorlalte capacitati de producte si canalizarea eforturilor productive si de cercetare in zona telecomunicatiilor. Jorma Ollila a preluat conducerea departamentului telefoanelor mobile in anul 1990. Chiar de la inceput, noua tehnologie trezea contestari printre alti manageri ai Nokia. Cu toate acestea, echipa condusa de Ollila a perseverat. Pe 1 iulie 1990, premierul finlandez face primul apel telefonic intr-o retea comerciala GSM de pe un aparat Nokia. Succesul proiectului a impresionat Consiliul de Administratie al Nokia si, un an mai tarziu, Ollila este numit director general. Incepand cu anul 1996, telecomunicatiile devin domeniul principal de activitate al grupului Nokia. Compania incheie contracte de furnizare a infrastructurii pentru retele GSM cu noua tari, iar in august 1997, Nokia incepe livrarea de echipamente catre circa 59 de operatori de telefonie mobila din 31 de tari. Practic, in 1997, Nokia producea telefoane mobile conforme tuturor standardelor GSM existente la acea ora: GSM 900, GSM 1800, GSM 1900, TDMA, CDMA si Japan Digital. In 1998, Nokia a anuntat cresterea profitului cu 70%, in timp ce concurentii sai Ericsson si Motorola au declarat reducerea ritmului de productie.
Un an mai tarziu, Nokia detinea 27% din piata aparatelor de telefonie mobila, iar Motorola, aflata pe pozitia secunda, era in urma cu zece puncte procentuale.
O alta decizie care a contribuit mult la cresterea companiei a fost promovarea numelui de brand. Managementul Nokia a decis ca, pentru o dezvoltare puternica, compania are nevoie de propriul brand – anterior, aparatele Nokia erau vandute sub marca operatorilor locali de telefonie mobila. Nokia a anticipat faptul ca telefoanele celulare vor deveni produse de larg consum. Aceasta sarcina a fost indeplinita cu succes, ca dovada sta faptul ca, in prezent, brandul Nokia se afla in topul mondial pe pozitia 8, intre McDonald’s (pozitia 7) si Toyota (9).
Managerul vizionar care a schimbat compania
Jorma Ollila, managerul vizionar, este cel care a promis sa transforme Nokia in cea mai mare companie de telecomunicatii. A fost initiatorul listarii Nokia la Bursa din New York, una din sursele principale de fonduri ale companiei. In cinci ani de la listarea pe bursa newyorkeza, actiunile Nokia au crescut cu 2.300%. "Daca venitul de pe urma principalului produs al companiei nu creste cu 25% pe an, inseamna ca nu putem avea asteptari mari de la viitorul acestei companii, trebuie schimbat produsul si toata strategia de productie a companiei”, spune Jorma Ollila.
Originea numelui companiei
Compania si-a luat numele dupa locul in care Frederic Idestam a intemeiat, in 1868, fabrica de prelucrare a masei lemnoase. Localitatea Nokia este cunoscuta din 1270, insa prima mentiune documentara dateaza din 1505. In prezent, Nokia este un orasel situat la 15 km de Tampere.
Mercedes, un simbol german devenit multinational
Steaua cu trei capete, celebrul logo al Mercedes, a fost creata pentru a simboliza succesul marcii in cele trei domenii in care activeaza: auto, motoare pentru nave si motoare pentru avioane. Astazi, producatorul Mercedes a fuzionat cu compania americana Chrysler.
Istoria companiei germane Daimler Motoren Gesellschaft, producator al automobilelor Mercedes, a inceput cu 105 ani in urma. In afara de masini, Daimler Motoren Gesellschaft producea motoare pentru nave si avioane, motiv pentru care, in 1909, Gottlieb Daimler a inventat celebrul logo al Mercedes – o stea cu trei capete – simbolizand succesul marcii in apa, pe mare si uscat. In anul 1926, are loc fuziunea companiilor Daimler si Benz, steaua fiind inscrisa intr-un inel cu o cununa de lauri (ca o amintire a victoriilor masinilor Benz la cursele de viteza). De atunci, logoul Mercedes a ramas aproape neschimbat.
Din 1901, numele Mercedes a devenit marca comerciala a Daimler Motoren Gesellschaft. Compania a fost infiintata de catre Gottlieb Daimler in 1890, la Cannstatt, langa Stuttgart, pe locul atelierului sau unde a construit (intre anii 1885 si 1886) primul autovehicul cu patru roti din lume, (cu motor pe benzina). In anul 1899, Wilhelm Maybach, cel care a participat activ la construirea primelor masini Daimler, a realizat automobilul Phoenix-Daimler cu un motor cu patru cilindri si de 24 cai putere, care avea insa o serie de neajunsuri. Emile Jellinek, seful reprezentantei Daimler in Franta si consul al Imperiului Austro-Ungar, a reusit sa-l convinga pe Maybach sa construiasca o alta masina, care a fost gata in 1901. La propunerea lui Jellinek, automobilul a fost botezat Mercedes, dupa numele fiicei consulului austro-ungar.
Primul Mercedes 35P5 era dotat cu un motor cu patru cilindri si 5.913 cm3, amplasat in fata, cu tractiune pe rotile din spate, si avea o infatisare despre care mai tarziu s-a spus ca era clasica. Automobilul a devenit baza pentru urmatoarele modele produse incepand din 1902 sub marca Mercedes Simplex. Cele mai cunoscute modele ale acestei serii sunt Mercedes 40/45PS si Mercedes 60PS cu motoare de 6.785 cm3 pana la 9.235 cm3, ultima reusind sa dezvolte o viteza de 90 km/h.
In anii care au urmat, Daimler a produs o intreaga gama de automobile cu motoare de la 1.568 pana la 9.575 cm3, inclusiv variantele de lux, cu caroseria complet inchisa.
Printre modele produse dupa Primul Razboi Mondial, se remarca Mercedes 24/100/140 PS cu motor cu sase cilindri si 6.240 cm3, putere de 100-140 CP.
Dupa fuziunea (1926) companiilor Daimler si Benz, noul concern a profitat din plin de experienta si cunostintele inginerilor celor doua companii, dintre care se evidentia Ferdinand Porsche. Talentatul inginer a innoit radical linia de productie si a scos pe piata modelul Mercedes Benz 24/110/160 PS (motor cu sase cilindri, 6.240 cm3). Din cau-za puterii si a vitezei sale (pana la 145 km/h), noul Mercedes Benz a fost botezat de soferi „capcana mortala”. Modelul a devenit platforma de baza pentru mult mai cunoscuta serie „S” de automobile.
In anul 1928, Ferdinand Porsche pleaca de la Daimler Benz, si locul sau este luat de catre Hans Nibel. Sub conducerea lui Nibel, concernul a produs Mercedes-Benz Mannheim 370 (motor cu sase cilindri si capacitate de 3,7 l) si Nürburg 500 (motor cu opt cilindri si capacitate de 4,9 l), bazate pe ultimele modele proiectate de Porsche.
Desi compania dedica mult efort participarii la cursele de masini, reusea sa mentina stabilitatea financiara, producand automobile de foarte buna calitate. La sfarsitul anilor 1920, Mercedes a inceput sa organizeze echipe de curse, fapt care i-a prins bine cand noul sef al statului, Adolf Hitler, a promis finantarea oricarei companii germane care va livra cea mai rapida masina de curse. Daimler Benz a castigat acest concurs. In toata aceasta perioada, Daimler Benz a produs si motoare pentru nave, avioane si chiar pentru zeppeline.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Daimler Benz a trecut la productia de razboi. Camioane, motoare pentru tancuri si avioane de lupta germane, toate erau produse la fabrica din Stuttgart. Evident ca productia de masini de strada a fost drastic redusa, iar participarea la cursele de masini a fost abandonata. Pe toata durata razboiului, la Daimler Benz au lucrat peste 30.000 de oameni, muncitori germani si prizonieri de razboi. Aceasta forta de munca a fost esentiala pentru mentinerea productiei companiei, pentru Luftwaffe si intreaga masina de razboi germana.
Dupa terminarea razboiului, la Daimler Benz a inceput anevoiosul proces de refacere a fabricii. Productia efectiva a fost reluata abia in anul 1946, primul automobil postbelic iesit pe poarta fabricii fiind tot un model antebelic, Mercedes-170Y.
Printre proictele noi, se remarca popularul Mercedes-180 (1953) si seriile mult mai solide Mercedes 220 si 300. Incepand cu anul 1951, clasa automobilelor sport a fost dominata de Mercedes 300S, iar trei ani mai tarziu a aparut modelul coup” 300SL, produs pana in prezent. In 1955, Daimler Benz a inceput sa produca un cabriolet mai putin scump, Mercedes 190 SL. De altfel, 1955 este considerat anul de apogeu al companiei germane. Masinile produse de Daimler Benz erau cele mai rapide si cele mai bune. Mercedes a castigat toate cursele sportive organizate in acest an, atat la categoria autoturisme, cat si la camioane.
In 1958, in premiera mondiala, Mercedes introduce in productia de serie injectia mecanica de benzina, un sistem pus la punct cu patru ani mai devreme de catre Robert Bosch. Acest sistem a permis cresterea puterii motorului de 2,2 litri instalat pe modelul Mercedes 220SE de la 106 CP la 120 CP.
La sfarsitul anului 1963, producatorul german a prezentat modelul Mercedes 600, un autovehicul de inalta clasa, dotat cu motor de 6,3 litri, cu opt cilindri, 250 CP si cutie de viteze automata. Viteza maxima pe care o dezvolta noul model era de 204 km/h. Mercedes 600 a candidat pentru pozitia de cel mai bun autovehicul al lumii si a fost produs si in varianta Pullman, cu o lungime de 6.240 mm.
Modele sport ale Mercedes au fost inlocuite, in anul 1963, de mult mai modestul Mercedes-230SL. Variantele lui 230SL au fost produse pana in anul 1989, cand au fost inlocuite de moderna serie SL.
Totusi, simbolul avansului tehnologic al Daimler Benz a fost, fara indoiala, clasa S de automobile Mercedes. La editia din 1965 a Salonului auto de la Frankfurt, Mercedes a prezentat prima gama de automoble din aceasta clasa. In 1972, a aparut noua generatie de automobile din clasa S (W-116), inlocuite in 1979 de mult mai aerodinamicele modele 280S si 560SEL.
Anii ’90, sub semnul globalizarii
In anii 1990, Daimler Benz a efectuat o restructurare radicala a productiei sale. Compania a prezentat produse pentru noi segmente de piata (camioane, autobuze), astfel ca, in momentul fuziunii cu corporatia americana Chrysler (1998), Mercedes avea in productie cateva zeci de modele de masini. In afara de camioane si autobuze, Daimler Benz si compania elevetiana Swatch (producator de ceasuri) au proiectat o mini-masina de oras, Smart, care insa nu poarta marca Mercedes.
Fuziunea Daimler Benz cu Chrysler Corporation a costat circa 38 miliarde de dolari, fiind una dintre cele mai mari tranzactii ale secolului trecut. Practic, una dintre cele mai puternice companii germane si europene s-a unit cu cea mai mare corporatie americana, rezultand o transnationala cu peste 400.000 de angajati si o cifra de afaceri de circa 130 miliarde de dolari. Fuziunea celor doua a dus la aparitia celei de-a cincea mari forte in industria auto din lume dupa General Motors, Ford, Toyota si Volkswagen.
Potrivit analistilor americani, fuziunea a fost mai degraba o preluare de catre Daimler Benz a companiei americane. Pana la tranzactie, Chrysler se confrunta cu probleme legate de scaderea calitatii produselor, iar unirea cu Mercedes, firma de pres-tigiu si notorietate pentru calitatea masinilor sale, ar fi fost menita sa reabiliteze compania americana in ochii clientilor.
Din pacate, evolutia ultimilor ani arata ca socoteala de acasa nu se portiveste cu cea din targ. In presa germana, sunt tot mai frecvente titlurile gen „Mercedes nu mai este o icoana”, sau „Ce se intampla cu Mercedes”? Motivele unor asemenea reactii sunt tot mai frecventele abateri de la legendara calitate pe care le comite fabricantul de la Stuttgart. La unele masini, geamurile se deschid singure, la altele pica plasticele de captuseala, in alte cazuri nu functioneaza incuietorile. Cele mai frecvente plangeri sunt in legatura cu defectiunile la sistemul electronic. Cel mai notoriu caz este al unei masini noi din clasa E care, aflata intr-un tunel, a ramas fara control dupa ce sistemul electronic s-a blocat pe neasteptate. De altfel, in luna martie a acestui an, concernul Daimler Chrysler a rechemat circa 1,3 milioane de masini pentru verificari la sistemele de franare si electronic. Din aceasta cauza, rentabilitatea companiei a scazut.
Trebuie observat ca este vorba doar despre reducerea profitului, nu despre pierderi. Asa ca discutiile despre sfarsitul concernului Daimler Chrysler sunt premature, mai ales ca, potrivit datelor companiei, vanzarile de Chrysler Limousine 300 au un mare succes. Totusi, imaginea marcii Mercedes, devenita pentru multi simbolul Germaniei, se altereaza mai ales in tara de origine a brandului. Ca fapt divers, trebuie amintit ca, pe unele taxiuri din Germania, astazi, pot fi vazute abtibilduri cu inscriptia „Nie wieder Mercedes“, ceea ce in traducere ar insemna „Nu mai vreau Mercedes”.
Etape-cheie in dezvoltarea Daimler Benz si Nokia
1865
Infiintarea fabricii de hartie Nokia, in sudul Finlandei.
1900
Emile Jellinek infiinteaza la Monaco firma Daimler, specializata in vanzarea de automobile, si comanda de la fabrica din Cannstatt un numar de 36 de masini, in valoare totala de 550.000 marci aur. Conditia lui Jellinek era ca producatorul sa-i ofere drepturi exclusive de vanzare a masinilor pe teritoriul Austro-Ungariei, Frantei, Belgiei si Statelor Unite ale Americii, iar automobilul sa fie vandut sub marca comerciala Mercedes.
Compania Benz produce 603 de automobile, devenind, astfel, cel mai mare producator de autoturisme din lume la acea data.
1902
Daimler Motoren Gesellschaft prezinta modelul Mercedes Simplex, un automobil cu mult superior celor existente pe piata in acea perioada.
1906
Primul Mercedes american este produs in SUA, la Daimler Company, din New York.
1911
Conducand un Mercedes, Bob Burman stabileste recordul mondial de viteza cu un automobil Benz pe o sosea din Daytona Bich (228,1 km/h), record care a fost depasit abia in 1924.
1917
Nokia formeaza o alianta strategica cu alte doua companii specializate in productia de cauciuc – Finnish Rubber Works si cabluri – Finnish Cable Works 1923.
Pentru a-si pastra capacitatea de plata, in conditiile unei hiperinflatii, Daimler Motoren Gesellschaft este nevoita sa emita propria valuta.
1926
Daimler Motoren Gesellschaft si Benz & Co. fuzioneaza, formand Daimler Benz AG. Head office-ul este stabilit la Berlin.
1930
Daimler Benz prezinta la Salonul auto din Paris cel mai mare, cel mai scump si greu automobil din lume – modelul 770.
1933
Mercedes prezinta la auto-show-ul din Berlin cateva noi modele 200 (W 21), 290 (W 18) si 380 (W 22). Ultimul, mai ales, initiaza traditia masinilor sport si elegante, dotate cu motor cu opt cilindri si compresor.
1937
Mercedes Benz produce 30 de masini-pilot Wolkswagen (VW 30, Porsche 60).
1938
Rudolf Caracciola obtine, cu un autoturism Mercedes, viteza de 432,7 km/h, pe distanta de un kilomentru, pe soseaua Frankfurt-Darmschtadt. Este cea mai mare viteza obtinuta vreodata de un automobil pe un drum obisnuit. Recordul de viteza realizat de Caracciola nu a fost batut pana in zilele noastre.
1942
Productia de automobile este redusa in favoarea celei de razboi.
1944
Bombardamentele distrug circa 80% din cladirile fabricii si peste 50% din halele de productie.
1946
Este reluata productia de automobile. Primele modele iesite pe poarta fabricii sunt Mercedes 170 V (W 136 I).
1950
La Buenos Aires, este infiintata societatea Mercedes Benz Argentina SA.
1951
Daimler Benz inregistreaza brevetul de inventie pentru celula de securitate. In prezent, aceasta inventie reprezinta baza sistemului de securitate pasiva in constructia de autovehicule.
1953
Daimler Benz devine principalul exportator german de autovehicule.
1954
In premiera mondiala, la salonul auto din New York, Mercedes prezinta modelele sport 300SL, dotate cu sistem de injectie a benzinei.
1962
Productia postbelica de autoturisme Mercedes atinge cifra 1.000.000 de unitati.
1967
Nokia fuzioneaza cu Finnish Rubber Works si Finnish Cable Works. Este creata Nokia Corporation.
1973
Kontio – devenite cele mai populare cizme de cauciuc – incep sa fie produse de catre Nokia.
1977
Productia postbelica de autoturisme Mercedes atinge cifra de 5.000.000 de unitati.
Kari H. Kairamo devine director general al Nokia Corporation, moment din care Nokia incepe sa se transforme intr-un gigant al electronicii.
1978
Mercedes Benz si Robert Bosch prezinta cea de-a doua generatie a Antiblockiersystem (ABS – Anti-lock Braking System). Pentru inceput, de ABS beneficiaza limuzinele Mercedes din clasa S.
1979
Nasterea primelor telefoane Nokia.
1980
Mercedes Benz prezinta in premiera mondiala noile masuri de siguranta in trafic – airbagul si centura de siguranta.
1984
Nokia prezinta primul telefon de automobil in reteaua NMT.
1986
Consiliul de Administratie Nokia divizeaza Nokia Electronics in Nokia Information Systems, Mobile Phones si Nokia Telecommunications.
1987
Nokia prezinta primul telefon mobil de buzunar. Operatori de retele mobile din 13 tari semneaza acorduri pentru realizarea retelelor GSM.
1988
Productia postbelica a Mercedes ajunge la 10 milioane de unitati. Airbagul devine accesibil pentru automobilele din clasa S si pentru masinile din clasa medie seria 124.
1991
Primul apel in reteaua mobila din Finlanda este facut de pe un telefon Nokia.
1992
Jorma Ollila este numit director general al Nokia.
1993
Nokia adopta sloganul „Connecting people“.
1994
Mercedes Benz AG prezinta noul sistem de reglare a dinamicii autovehiculului – FDR, proiectat impreuna cu Robert Bosch, care un an mai tarziu va fi comercializata sub marca ESP (Electronic Stability Program).
Nokia devine primul producator european de telefoane mobile care exporta in Japonia.
1995
Nokia prezinta cea mai mica statie pentru retele GSM/DCS – Nokia PrimeSite.
1997
Noua strategie Nokia prevede integrarea tehnologiilor fara fir cu internetul.
1998
Fuziunea Daimler Benz cu Chrysler Corporation. Tranzactia a costat circa 38 miliarde de dolari, fiind una dintre cele mai mari tranzactii ale secolului trecut. Noua multinationala produce autoturisme si camioane sub marcile Chrysler, Dodge, Jeep, Mercedes-Benz, Smart si Maybach.
1999
Nokia produce primul mobil cu sustinere WAP – Nokia 7110.
2000
Jorma Ollila este nominalizat de catre revista Industry Week managerul anului. Este produs Nokia 9210 – primul telefon model cu ecran color. Nokia este divizata in Nokia Mobile Phones si Nokia Networks.
2002
Nokia 7650 – primul aparat pe baza platformei Series 60 cu camera. A fost realizat primul apel intr-o retea comerciala 3G pe baza WCDMA.
Oleg Cojocaru
sursa: Bilant
Have something to add? Share it in the comments.