Odata cu obligatia de a se afisa preturile in leul greu, escaladarea tarifelor pe piata imobiliara va continua treptat si cu cateva accese, ce au debutat in luna martie, in timp ce in alte tari, cresterile de preturi pe piata generala au inceput, cu 10-25 la suta din valoarea initiala, inainte de denominare, a declarat pentru Rompres Artur Silvestri, profesor de gestiune imobiliara la UFI Bruxelles.
"Introducerea leului greu apare intr-un moment in care piata imobiliara este afectata deja de fenomene socante care au debutat la jumatatea anului 2003, iar din toamna lui 2004 au cunoscut complicatii multiple ce au adus-o in pragul unui blocaj periculos. In climatul de confuzie, unde nici macar nu se mai poate stabili o proportie inteligibila pentru omul obisnuit, a leului fata de valute, pretul in imobiliar a intrat deja intr-o etapa de irationalitate cu tendinta de arbitrar. Pina se vor putea traduce vechile preturi (lei vechi echivalenti si valute din 2004) in noile preturi (in leul greu si valute din 2005), totul va fi posibil si se vor avansa argumente si rationamente practic de neinteles", apreciaza Artur Silvestri.
Anul 2005 a inceput intr-o atmosfera de confuzie generata de fluctuatiile de curs valutar care au ingrijorat vanzatorii din octombrie pina in decembrie 2004. Teama "de a pierde lei" prin acceptarea aceluiasi pret in valuta, de obicei euro, convertit la un curs mai scazut, a majorat, in mod inevitabil, "preturile de strigare", dar acestea, conform unei traditii, au ramas ridicate chiar daca, ulterior cursul de schimb s-ar fi refacut. Nimeni insa (in afara de "organizatorii jocului") nu stie cu precizie daca si cind aceasta restauratie va mai fi posibila.
Aceasta este, si, deci ramine o sursa capitala de distorsiune si de confuzie pe o piata care, incepand sa cunoasca un gen de "panica bursiera", se apropie acum de "glaciatiune". Se adauga si o nota de exaltare adusa de "quasi-certitudinea ratificarii tratatului de aderare la UE", vechea iluzie a vanzatorilor care viseaza ca vor obtine, peste noapte, preturi fabuloase.
Acestea au fost argumente pentru modificari imediate si nedisciplinate de preturi, care, producindu-se – fara nici un temei si pe orice segment de piata – au afectat, inca o data, in mod irational un mediu care, acum un an, arata destul de temperat si cu o "incalzire" evidenta doar pe piata tranzactiilor cu terenuri.
Desi, situatia parea sa se complice odata cu luna aprilie, prin ceea ce se cheama "liberalizarea contului de capital" care putea, la rindul ei, sa majoreze preturile, oricum apreciate arbitrar, cu inca 20-25 la suta, avand in vedere circulatia de capitaluri pe o piata considerata gresit, ca fiind virgina din punct de vedere al investitorului strain sau, mai corect, ca un mic El Dorado al acestui deceniu.
"Acest efect major nu a aparut, in mod ciudat. In orice caz, pentru invazia investitorilor straini era destul de tarziu. Cei care acum se grabesc sa vina si sa faca plasamente, cand rata de profitabilitate atinge, atragator, 12-15 la suta pe an, nu stiu ca, inainte de 1999, o rata anuala de 20-24 la suta era considerata in mediile investitorilor curajosi ca fiind doar relativ multumitoare", spune Artur Silvestri.
De fapt, "profit multumitor" in 1999 reflecta scaderea "de atunci", care nu mai repeta nivelul de profit de 27-32 la suta, de la jumatatea anilor ’90. ?i, totusi, intarzierea se putea compensa prin participatie consistenta, care, crescand cererea, preseaza asupra preturilor. Modificarile venite din aceasta directie nu s-au realizat, insa.
Dar un alt "val de socuri" ar fi de prevazut, incepind din iulie 2005, cand Leul Greu, odata oficializat mai complica inca o data orientarea vanzatorilor in materie de preturi care, in mod constant, vor cunoaste cresteri fara absolut nici un motiv.
"Consecinta imediata? O piata foarte agitata, supusa unor decizii adesea bizare si incoerente", spune Artur Silvestri.
Have something to add? Share it in the comments.