Noi prognoze de pret in segmentul imobiliar

      Preturile nu vor creste in intervalul urmator decat in anumite segmente definite prin caracterul de afacere sau exploatare, cum ar fi, intre altele, "imobiliarul de antrepriza" (depozite, hale industriale, parc comercial) si, prin urmare, cresterile regasindu-se in achizitia de terenuri, se arata in raportul de prognoza al Institutului de consultanta imobiliara SGA Romania. In imobiliar, anul ce urmeaza va fi, in chip firesc, consecinta fenomenelor in curs acum si, de fapt, un efect al "sindromului de integrare inainte de integrare" ce caracterizeaza, in ansamblu, economia romaneasca. Conform directorului general al SGA, Artur Silvestri, "vedeta anului va fi speculatia cu terenuri de constructie, intensificata si de limbajul esopic al autoritatii publice, din ale carei propozitiuni indistincte rezulta proiecte, doar posibile, cu aspect gigantesc si care ar putea aduce castiguri speculative considerabile, care doar se sugereaza fara a se face promisiuni".
      Raportul considera ca, de fapt, Romania insasi este o piata atipica si poate chiar un experiment economic, unde, ca si la altii, integrarea produce soc "inainte de integrare" dar unde solutia locala este atat de putin dezvoltata incat, pe interval mediu, procesele de ansamblu vor avea acelasi caracter indecis. Silvestri apreciaza ca suntem intr-una dintre perioadele de "mediu specific nedeslusit" care s-ar putea, in cativa ani abia, sa se stabilizeze, creand cu adevarat o "piata imobiliara" pe care acum, nu o avem in sensul propriu desi notiunea se intrebuinteaza.
      In ceea ce priveste pretul terenurilor, tendinta este de crestere lenta, cu accent ceva mai subliniat acolo unde se constituie inca de azi "concentrari "si "comunitati consacrate" (Otopeni, Militari, cote probabile de crestere de pana la 35-45%) sau acolo unde pretul este inca nu scazut ci convenabil si, deci, investitia nu imbraca riscuri serioase (cote probabile 20-40 %, in functie de zona). Totusi, in materie de terenuri pentru constructie rezidentiala, piata se re-aseaza dupa o perioada de supraincalzire produsa de presiunile speculative care au generat cresteri de preturi insemnate in decurs de un an. Acum se observa mai bine ca nu orice teren valoreaza "in viitor si ca pozitia, retelele si vecinatatile sunt criterii ce nu apar numai in manualul de investitie imobiliara ci si in realitate. Foarte apreciate in Bucuresti, dar si in orasele importante, raman si in anul viitor terenurile ce se afla in zonele ultracentrale unde si caracterul de "sanctuar" este dezvoltat. Plafonate pentru Bucuresti (unde valorile sunt, in masuri relative, insuportabile si stagneaza), preturile se mai pot majora cu pana la 25-30 % numai acolo unde apar proiecte fezabile si dezvoltare economica statornica. Dar pretutindeni (si in Bucuresti mai ales) "identificarea alternativelor" preocupa in primul rand pe "plasatorii de bani". Orice teren, fie si utilizat acum (depou, fabrica in faliment, chiar si terenurile din preajma garilor ce pot fi si dezafectate, la urma urmei) poate sa devina o sursa de castig si trezeste atitudini de concurent. Caci ponderea consta, in procent strivitor, in achizitia de teren pentru investitie si "afacere". In orice zone, si mai ales catre "periferia" ce constituie "noua frontiera" ce va extinde orasele indiferent de proiectele oficiale, preturile raman usor fluctuante atata vreme cat o presiune din partea unor grupuri noi de antreprenori, cu forta consistenta, nu se intrevede. "Achizitia speculativa" se poate mentine dar riscul profitului scazut sau nul a aparut deja desi nu se ia in calcul, inca, decat de foarte putini dintre numerosii "jucatori la bursa imobiliara".
      Cat priveste vanzarile de terenuri agricole (cu destinatie stricta pentru exploatatie), pretul se va mentine sau chiar va scadea, avand in vedere ingeniosul mecanism speculativ organizat de Ministerul Agriculturii prin introducerea simultana a impozitului pe teren arabil si faneata si a despagubirii "viagere" cu o suma chiar mai mare decat ar obtine daca ar cultiva ogorul a celor ce urmeaza sa instraineze. Acum are loc ultima des-proprietarire a taranului roman, facuta de buna-voie si la pretul a 2-3000 de paini pentru un hectar. Fata de "scumpirea" cu 70-100% ce se produsese pe aceasta piata de fond funciar cu doar un an mai inainte, in 2005 cresterea a fost absolut nesemnificativa aproape in toate regiunile unde nu exista interes pentru o alta destinatie (de obicei "dezvoltari" diverse) decat cea traditionala, de pamant agricol. Aceiasi tendinta, poate, in mod paradoxal descrescatoare, o vom inregistra si in viitorul imediat.