Cu totii sintem obisnuiti deja cu binecunoscutele etichete de tip „cod de bare”, ele fiind acum un loc comun in supermarketuri si nu numai. O dezvoltare interesanta a tehnologiei a produs insa o extensie a conceptului de eticheta citibila automat: RFID sau, intr-o traducere foarte aproximativa „etichetele radio“.
O „eticheta radio“ este nici mai mult nici mai putin decit un micro-computer care, alimentat cu energia rezultata dintr-un semnal radio incident, emite o serie de date pre-programate, de obicei date referitoare la produsul pe care este atasata respectiva eticheta radio. Un receptor primeste respectiva serie de semnale, le decodeaza si identifica produsul care ii corespunde. Avantajele unei asemenea abordari sint multiple, daca ar fi sa ne gindim in primul rind la identificarea unui produs care, in conditiile date, nu mai depinde de un operator, un cititor optic si o raza laser. Folosind „eticheta radio“ atasata, produsul poate fi „citit“ de la citiva metri departare, fara contact fizic. Se obtin fara nici un efort date referitoare la sortimentul produsului, cantitatea, pretul, data de fabricatie; putem vorbi acum de un „nor de produse“ care inconjoara un consumator, daca ne gindim la totalitatea semnaturilor generate de etichetele radio ale tututor produselor achizitionate la un moment dat. Cine ar putea fi nemult umit de avantajele unei asemenea metode? Oricit ar parea de ciudat, in fata valului de eficienta adus de noua metoda, se aud voci impotriva a ceea ce este perceput drept un atac asupra libertatilor personale. |n scenariul produsului identificat de un cod de bare, cumparatorul se gaseste in situatia de a observa/decide cind cineva „citeste“ datele despre produsul ales; in teorie cel putin, cumparatorul poate decide daca produsul cumparat va fi sau nu trecut pe lista de produse care ii apartin. Odata pus in sacosa de cumparaturi, produsul respectiv, dar mai ales informatia referitoare la decizia de cumparare, ii apartin.
COMERCIANTII „CITESC” GUSTUL CUMPARATORILOR
Cum stau lucrurile in situatia produselor cu „etichete radio”? Ei bine, imaginati-va ca cititoareleemita toare pentru etichetele radio exista la intrarea in fiecare ma magazin. Ca raspuns la semnalul primit, produsele din sacosa pe care o aveti se „identifica” oferind comerciantului in al carui magazin tocmai ati intrat cu punga plina de produse cu etichete radio, informatii exacte despre gusturile si aria de interes in care va inscriet i. Acum magazinul este in postura de a va face o oferta „croita” corespunzator cu ceea ce ati cumparat deja. Aveti in sacosa o crema de miini? Se prea poate sa fiti interesati si de o crema pentru fata! Aveti in sacosa un aparat foto? S-ar putea sa fiti interesat de baterii alcaline. Pare un proiect prea futurist? Wall-Mart (gigantul in materie de lanturi de magazine), de exemplu, planuieste sa experimenteze „rafturile inteligente”, care vor citi in timp real cantitatea de lame Gillette pe care tocmai te-ai decis sa le cumperi. Michelin a inceput recent o serie de teste cu anvelope „inteligente”, in care etichetele radio sint incluse inca din procesul de fabricatie, permitind un mai bun control al productiei, dar si al distributiei de anvelope. Criticii argumenteaza insa ca-n final, in acest caz, ceea ce se obtine este o modalitate de a urmari si indentifica un vehicul. |ntr-un experiment interesant, desfasurat la spitalul Alexandra din Singapore, personalul si vizitatorii sint echipati inca de la intrare cu legitimatii speciale care contin „etichete radio”.
Un sistem de recept ie plasat in tavanele incaperilor permite urmarirea deplasarii persoanelor purtatore de legitimatii si stocarea datelor intr-un computer. |n cazul unei alerte de infectie, consultind respectivele date din computer se poate stabili cu foarte mare exactitate cine si cind a vizitat focarele de infectie, identificindu-se astfel potentialii „raspindaci” de agenti patogeni. |ntr-un anunt recent, administratia Bush a facut public un plan prin care toate pasapoartele americane vor contine etichete radio, care vor emite informatii referitoare la nume, nationalitate, data nasterii, sex, precum si o versiune digitala a fotografiei posesorului.
|n final, etichetele radio ridica o intrebare delicata: cit anume din informatiile referitoare la persoana noastra le consideram proprietate personala? Cit sintem dispusi sa cedam din aceste informatii? Vom da in schimbul eficientei, informatii referitoare la propria persoana, vom fi de acord ca respectivele informatii sa fie citite automat si fara acceptul nostru prealabil?
Gheorghe Ursan
Sursa: Prezent“
Have something to add? Share it in the comments.