Stiri si noutati

Globalizarea si identitatea nationala

Toate formele de mass-media trateaza diferite aspecte ale globalizarii. Dar ce este de fapt globalizarea? Sau mai bine spus ce ar trebui sa insemne si cum nu ar trebui sa fie interpretata ?

Inainte de toate omenirea ar trebui sa accepte ca schimbarea este chiar noul sau mod de viata. Apoi, sa vada pas cu pas cum se produce aceasta schimbare peste tot, de la obiceiuri si obisnuinte marunte, pana la constructii institutionale. Prima definitie a globalizarii este una a bunului simt comun: procesul prin care oamenii inteleg sa accepte ceea ce-i aseamana punand in surdina ceea ce-i separa.

Globalizarea risca sa fie perceputa ca o noua socializare, si de aceasta data la scara planetara. Pusi in aceasta situatie, nu trebuie sa confundam asemanarea cu identitatea, pentru ca nu ceea ce este asemanator este si identic.

Globalizarea a aparut ca o solutie la unele probleme considerate globale: procesul de functionalizare a economiei globale care in cadrul societatii globale devine apta sa creeze structuri de decizie globala pentru solutionarea problemelor globale. Dar nici o definitie economica sau sociala a globalizarii nu sustine ca aceasta este o inlocuire sau un sinonim al identitatii nationale. Pentru ca altfel cum ramane cu diversitatea culturala ?

Mai mult decat atat intr-o structura de ordin global trebuie sa fii capabil, ca stat, sa-ti pastrezi propria « personalitate ». Odata ce Romania va adera la UE asta nu va insemna ca in loc de « Miorita » ciclul primar va studia « Hamlet » ca fiind unul dintre cele mai importante mituri ale romanilor. Aceasta aderare nu va schimba nici binecunoscutele sintagme « codrul frate cu romanul » sau « romanul s-a nascut poet ». Indiferent daca Romania adereaza sau nu la Uniunea Europeana tot « o insula de latinitate intr-o mare de slavi » o sa fim, pentru ca aceste lucruri s-au impus prin cultura.

Globalizarea nu se substituie culturii, traditiilor si obiceiurilor popoarelor. Si nici acestea nu trebuie sa impiedice fenomenul de globalizare. Pentru ca aceste structuri globale incearca sa rezolve probleme majore cum sunt economiile rentiere, slaba disciplina financiara, refuzul falimentului si al mobilitatii profesionale, subdezvoltarea ca fenomen persistent, lipsa capacitatii de a pastra avantajele comparative si eliminarea economiilor de avarie.

Globalizarea inseamna un mediu de afaceri sanatos, prosper. Asa ca in loc sa ne gandim ca fenomenul globalizarii inlocuieste comportamentul natural al romanilor si ii obliga pe acestia sa promoveze sarbatori ca « Halloween », « Valentine’s Day » sau altele, mai bine ne-am pune problema faptului ca nu avem o identitate nationala foarte bine conturata sau daca o avem nu simtim ca ne defineste. In sensul ca le preluam pentru ca asa vrem nu pentru ca ne-ar obliga cineva. Mai bine am « prelua » din « obiceiurile » lor de a face afaceri care sa micsoreze rata somajului prin asigurarea locurilor de munca, afaceri care sa contribuie substantial la cresterea PIBului si implicit a nivelului de trai.

Un exemplu concret in acest sens il reprezinta faptul ca nu avem o marca de produs atat de puternica incat sa ne reprezinte. De exemplu, americanii au: Coca-Cola, Pepsi, McDonald’s si altele binecunoscute, francezii au parfumuri scumpe si haine de marca, eleganta si rafinament, elvetienii sunt renumiti prin marcile de ciocolata care le exporta si prin ceasurile lor. Intrebare: aceste produse se identifica foarte bine cu specificul acestor natiuni, aceste produse definesc tarile respective, pe noi ce produs ne defineste cel mai bine ? Raspunsul este ca nu exista nici un astfel de produs sau daca exista nu a fost foarte bine pus in valoare pana in momentul de fata.

Asa ca aceasta globalizare mai ridica de fapt inca o problema majora: aceea de avea o identitate nationala puternic conturata, care sa ne defineasca personalitatea intre celelalte tari exact asa cum suntem, nu sa ne « pierdem » imprumutand-o pe a altora.

Exista si la noi cateva incercari temerare de a concepe « brieful » romanului, prin participarea anuala la « Festivalul de la Cannes ». Si spun temerare nu pentru ca cei care ne-au reprezentat nu ar fi obtinut rezultate acolo, ci pentru ca acest rezultate nu se vad concret aici, adica nu toata lumea stie de ele.
Asa ca provocarea de a defini concret identitatea noastra continua si dezbaterea ramane deschisa.

Irina Mateescu – Bizwords 

 

Have something to add? Share it in the comments.

Your email address will not be published. Required fields are marked *