O companie de taximetrie, cu doar zece masini, care functioneaza pe piata bucuresteana, produce intr-un an un profit net de 38.000 de euro. Aceeasi companie, plasata insa pe o piata din provincie, aduce un profit net anual de numai 10.000 euro. Si intr-un caz, si in celalalt, pentru pornirea acestei afaceri este nevoie de o investitie initiala de 30.000 de euro. Intrarea pe piata de taxi este aproape imposibila de facut pentru jucatorii noi, pentru ca normativele in vigoare au limitat numarul de licente acordate pentru taximetrie si le-au blocat pentru o perioada de cinci ani, cat este trecuta in lege durata de valabilitate a licentei de taxi. Intr-o economie care a inceput sa se aseze, pornirea unei afaceri devine din ce in ce mai greu de infaptuit. Asa se face ca, acum, nu mai poti sa deschizi un butic, sa zicem, pentru ca imediat esti ingropat de marii retaileri, la fel de greu este sa intri si pe piata serviciilor (segment economic care a inceput sa se aseze si intra in faza de consolidare), iar in sfera productiei (fara un capital initial considerabil, de ordinul sutelor de mii de euro), este aproape imposibil de deschis o noua afacere. In aceste conditii, firesc, se naste intrebarea daca se mai poate deschide o afacere noua cu un capital de pornire de 30.000 de euro. Am ales aceasta suma pentru ca ea reprezinta valoarea de banca a unui apartament detinut in proprietate si am avut in vedere ca investitorul nostru nu are bani stransi la ciorap fiind, in consecinta, obligat sa isi ipotecheze casa pentru a-si asigura finantarea afacerii sau sa acceseze un credit bancar care, la salariul mediu net actual, s-ar ridica cam tot pe la aceasta suma. Cum idei sunt multe dar costa, sau sunt greu de aplicat (din diferite motive), pentru firma pe care intentionam sa o deschidem am ales ca obiect de activitate transportul intern de persoane, respectiv transportul persoanelor in regim de taxi. Ne-am orientat spre aceasta activitate intrucat costurile initiale sunt oarecum suportabile si, foarte important, amortizarea investitiei se face relativ repede si nu exista nici pericolul aparitiei blocajelor financiare, din simplul motiv ca serviciile prestate se platesc in numerar.
Un cadru legal complicat si stufos
Activitatea de taximetrie este normata de Legea nr. 38/2003, ordinele nr. 275 din 2003, al Ministerului Administratiei si Internelor, si nr.1170 din 2003, al Ministerului Transporturilor. Fiecare prevedere mentionata contine referiri la modul in care se poate desfasura activitatea de taximetrie si stabileste conditiile obligatorii pe care trebuie sa le indeplineasca, cumulativ, compania, masinile destinate defasurarii activitatii, dar si persoanele care vor lucra pe masini. Prezentam doar conditiile fara de care nu poate fi pornita o asemenea afacere. Prima conditie este mentiunea, in statutul firmei, a obiectului de activitate transport de persoane in regim taxi. Urmatoarea conditie este existenta mijloacelor de productie, respectiv a masinilor. Dupa indeplinirea acestor cerinte, primordiale, urmeaza obtinerea autorizatiei pentru transport de persoane sau bunuri ”n regim de taxi. Aceasta prima autorizatie, de fapt ultima pe lantul RAR, ARR, primarie, se obtine de la autoritatea publica locala (primarie) pe raza careia solicitantul ”si desfasoara activitatea, pe baza unei documentatii minime, care trebuie sa contina mai multe acte: copie de pe certificatul de ”nmatriculare la Registrul comertului al operatorului de transport respectiv; copie de pe licenta de transport corespunzatoare sau exemplarul de serviciu al acesteia, respectiv licenta taxi, dupa caz, eliberata sau vizata de agentia Autoritatii Rutiere Romane din judetul respectiv sau din municipiul Bucuresti; copiile licentelor de executie pe vehicul ale taxiurilor utilizate, licente eliberate de agentia Autoritatii Rutiere Romane, pe baza licentei de transport, a exemplarului de serviciu sau a licentei taxi. Licenta de executie pe vehicul se elibereaza pe baza prezentarii certificatului de agreare pentru utilizarea autovehiculului ”n regim de taxi, eliberat de Registrul Auto Roman; a copiei certificatului de ”nmatriculare si a cartii de identitate a autovehiculului; talonul anexa la certificatul de ”nmatriculare, cu inspectia tehnica valabila; asigurarea pasagerilor si bagajelor pentru riscurile ce cad ”n sarcina operatorilor de transport si a taximetristilor independenti; asigurarea obligatorie de raspundere civila auto; dovada platii taxei catre Autoritatea Rutiera Romana.
Soferii trebuie sa aiba certificat de atestare
O ultima cerinta pentru obtinerea autorizatiei de transport in regim taxi este dovada ca fiecare taximetrist este angajat al operatorului de transport si ca acestia detin certificatul de atestare a pregatirii profesionale, eliberat de agentia Autoritatii Rutiere Romane. Iar pentru a putea fi sofer de taxi, conducatorul auto trebuie sa aiba permis de conducere categoria B valabil si o vechime de cel putin 3 ani sau permis de conducere categoria C valabil si o vechime de cel putin 2 ani si sa detina certificat de atestare a pregatirii profesionale valabil. Pana la obtinerea autorizatiei de functionare din partea primariei, trebuie obtinute de la RAR agrearile masinilor care alcatuiesc parcul auto, certificate care se elibereaza numai daca fiecare masina este echipata conform legii. Echipamente si insemne care nu sunt putine si nu tocmai ieftine. Pentru transportul de persoane de taxi, sunt agreate de catre Registrul Auto Roman ca taxiuri numai autoturismele care sunt dotate cu aparate de taxat fiscalizate, au statii radio de emisie-receptie si alarma la sofer; sunt dotate cu lampi taxi si sunt marcate cu ”nsemnele si ”nscrisurile specifice taxiurilor si, de asemenea, au elementele de culoare ale caroseriei si dotarile stabilite conform prevederilor legi.
Licentele si asigurarea costa 1.000 lei
Primele costuri pe care trebuie sa le suporte intreprinzatorul, dupa cumpararea autoturismelor si dupa cele legate de infiintarea firmei (circa 1000 lei), sunt legate de echiparea masinilor si se platesc catre furnizorii echipamentelor si insemnelor specifice. Astfel, echiparea standard ceruta de lege presupune montarea aparatului de taxat – 800 lei, statie de emisie-receptie – 800 lei, antena taxi – 100 lei, insemne specifice si caseta simbol taxi 100 – 150 lei. Tot aici intra si costurile care tin de verficarea starii tehnice cat si cele de identificare a autovehiculelor, costuri care sunt platite catre RAR si care totalizeaza aproximativ 180 lei pentru fiecare masina din parcul auto al companiei. In total, pentru fiecare masina se plateste aproximativ 2.000 lei. Un alt capitol al cheltuielilor initiale este cel al costurilor de licentiere a masinilor si al obtinerii licentei de transport rutier in regim de taxi pentru companie, de la Autoritatea Rutiera Romana: eliberarea licentei companiei costa 60 lei si este anuala; licenta de executie pentru autovehicul este de 120 lei si este, de asemenea, anuala; eliberarea atestatului pentru conducatorul afacerii , consilierul de siguranta si conducatorul auto costa, pentru fiecare, 35 lei, la care se adauga taxa de examinare pentru obtinerea acestui certificat, in suma de 12 lei, platita pentru fiecare solicitant. Suplimentar, la aceste cheltuieli se adauga si cele legate de RCA si de asigurarea de accidente a conducatorilor auto si a persoanelor aflate in autovehicul care, insumate, se ridica la aproximativ 800 lei anual. Asta inseamna ca, pentru fiecare masina, va trebui alocata o suma de 967 lei anual. In fine, ultima cheltuiala, inerenta obtinerii licentei de taximetrie, se face la administratia publica locala de pe raza de activitate a companiei si este de doar 103 lei pentru fiecare masina licentiata. Dupa achitarea tuturor acestor taxe si costuri, compania de taximetre va putea obtine de la administratia publica locala, licenta de executie taxi.
Licentele de taximetrie sunt limitate
Daca este asa de profitabila aceasta afacere, se naste o intrebare cat se poate de fireasca: de ce nu face toata lumea taximetrie? Pentru ca, dincolo de costurile initiale si de obtinerea licentelor de taximetrie, intrarea pe aceasta piata este aproape imposibil de facut de catre un jucator nou. Asa cum este definita, Legea nr. 38 stabileste ca autoritatile publice locale elibereaza un numar limitat de autorizatii de transport in regim de taxi, care nu poate fi depasit. De asemenea, acelasi normativ mai stabileste si durata de valabilitate a unei astfel de autorizatii, fixata la cinci ani, perioada in care autorizatia de transport taxi nu poate fi pierduta decat din vine imputabile operatorului de taximetrie. Cu alte cuvinte, legea a inchis piata pentru cinci ani. La Bucuresti, in baza Legii nr. 38, au fost acordate 9.500 de licente, in 2004, care vor expira in 2009. Pana atunci, se mai poate intra pe aceasta piata doar in limita locurilor lasate vacante prin pierderea licentei. De asemenea, trebuie avut in vedere ca ocuparea licentelor de taximetrie se face in ordinea inscrierii pe listele de asteptare alcatuite in paralel de administratia publica locala.
Start in afaceri abia in anul 2009
In Bucuresti, pe lista de asteptare privind obtinerea de licente pentru persoane juridice sunt inscrise 638 de solicitari. Pentru comparatie, in decursul anului 2005 si-au pierdut licentele de taxi circa 600 de masini apartinand companiilor de taximetrie, situatie care, apreciaza Eremia Cristian, seful serviciului Autorizatii Transport Local din Cadrul Primariei Generale a Municipiului Bucuresti, nu se va mai repeta in 2006, pentru ca “anul trecut au fost retrase aceste autorizatii deoarece masinile respective nu indeplineau normele cerute expres de Legea nr. 38. Or, acum, situatia este cu totul alta, in sensul ca atat companiile, cat si taximetristii autorizati s-au conformat legii si ne asteptam la un numar mult mai mic de licente retrase". In aceste conditii, penetrarea pietei de taximetrie devine aproape imposibila, situatia fiind similara si in provincie. Cum ideea de afacere este totusi o idee, ea poate fi aplicata cu succes abia atunci cand expira termenul pana la care sunt valabile licentele emise deja, respectiv anul 2009.
Cifrele-cheie ale afacerii
Avem la dispozitie un capital initial de 30.000 de euro. Ne trebuie mijloacele de lucru, respectiv masinile si vom apela la varianta second-hand. Pana la cumpararea masinilor trebuie sa vedem cat costa echiparea si licentierea unui autoturism, pentru a putea sa dimensionam parcul auto cu care vom porni afacerea. Insumate, taxele de agreare si licentiere, asigurarile auto si de accident, precum si costurile de echipare a unei masini se ridica la circa 3.000 lei. Raportata la euro, aceasta suma reprezinta aproximativ 830 de euro. Daca avem in vedere ca pretul unei masini autohtone rulate, in stare buna de functionare, care sa corespunda normelor RAR, este de circa 2.200 de euro, rezulta ca pentru a avea o masina complet echipata trebuie sa platim aproximativ 3.000 de euro. In consecinta, in linii mari, capitalul initial ne permite sa pornim cu un parc auto de zece masini. Nu este putin, dar nici mult. Pentru Bucuresti, o asemenea companie nu prea ar avea sanse sa ramana pe piata, pentru ca numarul mic al masinilor ar genera timpi de raspuns la o comanda de aproximativ 15 minute. Si, in atari conditii, este greu de crezut ca un client ar accepta sa astepte un sfert de ora pentru o comanda taxi. Insa, pentru provincie, aceasta investitie ar putea sa mearga, intrucat timpul de asteptare in orele de varf s-ar reduce la circa cinci minute si ar fi de doua, trei, minute in restul zilei. Dar sa continuam calculul. Pentru Bucuresti, media privind ocuparea unei masini in regim de lucru de 24 de ore este de 20 de clienti, iar o cursa medie are sapte kilometri. Pentru provincie, media de clienti este tot cam pe atat, in schimb, media lungimii curselor este de trei kilometri.
Diferenta dintre Bucuresti si provincie
Diferente intre Capitala si provincie exista si in ce priveste tariful pe kilometru: in Bucuresti, media este cuprinsa intre 1 si 1,2 lei/km, iar in provincie tariful este situat intre 0,7 si 0,85 lei/km. In bani, o zi de taximetrie pentru o masina aduce venituri de 140 lei in Bucuresti si de aproximativ 60 lei in provincie. Asta inseamna ca, intr-un an, o masina care lucreaza in Bucuresti produce 42.000 lei, in timp ce, in provincie, un taxi aduce venituri de 18.000 lei. Am luat in calcul ca o masina lucreaza 300 de zile pe an. La nivelul parcului, veniturile totale anuale sunt de aproximativ 420.000 de lei pe an in Bucuresti si de 180.000 lei in provincie. Pe de alta parte, in elaborarea planului de afacere trebuie sa tinem cont si de structura cheltuielilor. Pastrand conditiile de calcul, in Bucuresti, intr-o zi, o masina consuma combustibil in valoare de 41 lei, iar in provincie, de 18 lei. Am avut in vedere un cosum de 9 litri/100 km si un pret al benzinei de 3,3 lei. Intr-un an, o masina care functioneaza in Bucuresti consuma combustibil in valoare de 12.474 lei, iar o masina din provincie doar 5.346 lei. Prin extensie, in cele doua situatii, consumul total de carburant costa 124.740 lei in Capitala si 53.460 lei in provincie. Tot la cheltuieli intra si intretinerea masinii (uzura pieselor, schimbul de ulei, schimbul anvelopelor etc.) care se ridica la aproximativ 30.000 lei in Bucuresti si la 15.000 in provincie. Cheltuielile salariale insumeaza, si intr-un caz, si in celalalt, 39.600 lei pe an. La acestea, se adauga si alte cheltuieli, care nu depasesc insa 60.000 lei pe an (utilitati, chirii, plata service, dispeceri, antena etc.) pentru Bucuresti si 30.000 lei in privincie. In linii mari, totalul cheltuielilor se ridica la 254.000 lei in Bucuresti si la 138.060 lei in provincie. Facand diferenta, rezulta un profit brut de 165.660 lei pentru Capitala si de 41.940 lei pentru provincie. Prin deducerea impozitului, de 16%, rezulta profituri nete de 139.154 lei respectiv, de 35.230 lei. Exprimat in euro, profitul anual net obtinut de firma din Capitala este de 38.653 euro, iar de cea din provincie, de 9.786 euro. Cum am plecat cu un capital initial, si intr-un caz si in celalalt, de 30.000 euro, se poate observa ca firma care functioneaza in Bucuresti si-a acoperit integral investitia si a ramas cu un profit net final de 8.653 euro, intr-un an, in timp ce pentru firma din provincie rezulta o pierdere operationala de 21.347 de euro. In acest caz amortizarea investitiei se face in aproximativ trei ani, doar daca parcul de masini ramane acelasi, si in doi ani daca profitul obtinut se directioneaza catre marirea parcului de masini.
Eugen Ionica
Sursa: Bilant“
Have something to add? Share it in the comments.