Susanele.ro

Hanul cu Legende

De ce avem nevoie de programul „Hanul cu Legende“?

Am convingerea cã din tot ceea ce ne prezintã în fiecare zi mass-media, trebuie sã întelegem cã România este condusã cu precãdere spre o societate de consum si servicii, si mai putin în directia productivã. Mi se pare evident cã turismul ocupã un loc bine definit si cã va deveni o prioritate nationalã dupã rezolvarea în principal a problemelor legate de infrastructurã si de mediu. Cred cã nu este greu de constatat cã, în prezent, dezvoltarea turismului românesc nu reprezintã o prioritate în strategia nationalã de dezvoltare. Dovada constã în faptul cã investitiile în turism se desfãsoarã incoerent, în functie de pretul terenului, de vointa investitorului, de zonele turistice consacrate, si nicidecum dupã un plan general, care sã valorifice întregul potential turistic national. O viziune unitarã ar transforma România într-o adevãratã putere turisticã, valorificând civilizatia româneascã creatã de-a lungul secolelor. Este inadmisibil cã, în prezent, în România nu s-a conturat încã o filozofie europeanã asupra uneia din cele mai atractive industrii moderne, industria ospitalitãtii. Este inadmisibil cã, pânã în prezent, nu existã o strategie sinergicã de functionare si dezvoltare a unui sistem românesc, care sã combine si sã transforme în efecte economice preparatele culinare traditionale, dansurile populare, baladele si doinele, creatiile tehnice populare, natura încântãtoare, în plinã epocã a Internet-ului si comunicãrii. De fapt, cel mai grav lucru nu este inexistenta acestui sistem, ci faptul cã nu au apãrut încã elementele de bazã ale acestuia. Dacã pe lângã toate acestea constatãm cã atâtea locuri minunate din România sunt inaccesibile si, implicit, nepopulate si nevizitate, devenind locuri ospitaliere doar prin frumusetea peisajului, ni se aratã adevãrata tristete a turismului românesc, lipsit de un cadru organizat pentru alimentatie publicã, pentru cazare si – poate cel mai grav – lipsit de manifestãri organizate, care sã reprezinte adevãrata identitate româneascã. Mi-as permite sã-l citez pe regretatul Radu Anton Roman, care spunea cã gastronomia româneascã ar trebui pãstratã în timp, la fel ca monumentele naturale, istorice si de arhitecturã, si sã completez cã aceasta ar trebui pãstratã si însotitã de festivaluri, parade, dansuri si jocuri, mestesuguri, chiar pânã la traininguri, seminarii, conferinte si expozitii. Pentru ca toate acestea sã aibã un loc împreunã, am conceput programul „Hanul cu Legende“. Deoarece toate acestea aveau nevoie de o marcã nationalã, am ales Hanul cu Legende cu anul 1330, anul bãtãliei de la Posada si al independentei tãrii Românesti, cu foisorul, ca simbol al continuitãtii nationale, însotit de logo-ul: „Descoperã legenda”.

Care sunt performantele programului „Hanul cu Legende”?

Programul are în principal douã performante semnificative: una în plan conceptual, iar cealaltã în planul finantãrii investitiilor. În plan conceptual, programul pregãteste investitia ca mecanism pentru integrarea europeanã, în ceea ce priveste calitatea serviciilor, repetabilitatea acestora, la standarde europene, dar în special tine cont de capacitãtile de servicii, pentru a fi în mãsurã sã asigure o sustenabilitate realã a firmei. Asigurarea identitãtii proprii în cadrul fenomenului de globalizare a turismului ne obligã sã intrãm si noi în aceastã piatã cu o marcã proprie. Tocmai pentru ca firmele românesti din turism sã intre cu succes si sã-si poatã pãstra pozitia pe piata concurentialã, am identificat elementele care oferã ospitalitate si pachete turistice cât mai aproape de decizia turistului. În planul finantãrii investitiilor, am pornit de la premisa cã acest program are ca scop provocarea spiritului antreprenorial în România, spirit care – premeditat sau nu – a fost adormit si pe care nici un guvern nu sa strãduit din rãsputeri sã-l trezeascã, cu atât mai putin sã-l dezvolte. Programul a fost conceput ca o „afacere de familie”, adicã acel sector care a contribuit substantial la dezvoltarea Europei dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial si care si în prezent sustine economiile occidentale, demonstrând încã o datã cã initiativa privatã este esenta dezvoltãrii. Am mai spus-o si cu alte ocazii cã numai Dumnezeu, guvernele si bãncile pot salva România. Nu poate exista initiativã privatã finalizatã în afara bãncilor si a unei strategii în turism, pe care mi-as permite s-o denumesc „marea lege nationalã”, având în vedere cã turismul este cea mai performantã formã de manifestare a civilizatiei unui popor. Fãrã ca BCR sã fi înteles conceptul programului nu ar fi fost posibilã implementarea acestuia. În prezent, conditiile de creditare acordate programului sunt unice pe piata de investitii din România si asigurã implementarea investitiilor, independent de programul SAPARD. Nu doresc sã fac aprecieri detaliate asupra programului SAPARD în agroturism, dar analizând felul în care este implementat, se poate constata cã în cele mai multe din cazuri a generat pensiuni disfunctionale, incapabile sã genereze profit si locuri de muncã, fãrã vreun aport în pãstrarea obiceiurilor si traditiilor si rareori având vreo legãturã cu turismul european. Programului SAPARD îi este necunoscut cuvântul „gospodãrie”, în adevãratul sens românesc, insistând mai mult pe subiecte despre „ferme” si „mari exploatatii agricole”, ignorând astfel legãtura care dã farmecul hanurilor românesti. Programul „Hanul cu Legende” încearcã sã pãstreze aceastã veche formã de organizare, de han cu gospodãrie, chiar îsi propune s-o dezvolte prin spirit antreprenorial, având convingerea cã este singura care poate da valoare turismului în spatiul rural, punând într-o luminã nouã, din istorie si traditie, pe strãmosii superhotelurilor sau ai mall-urilor urbane. Dacã considerãm cã aceasta este o performantã, ar trebui sã remarcãm si performanta în planul imaginii arhitecturale, conferitã de relatia dintre marca înregistratã, cu toate elementele ei, si impresia de gospodãrie, de curte închisã, de cetate, adicã de proprietate privatã ospitalierã.

 Încotro se îndreaptã programul „Hanul cu Legende”?

Fãrã ca programul sã fi beneficiat de o promovare agresivã, în prezent a început executia lucrãrilor pe santier la „Hanul Sultanului” în Timisoara, iar în februarie se va obtine autorizatia de construire pentru „Hanul Voievozilor” amplasat în Bucovina, între mãnãstirile Putna, Sucevita si Moldovita, si pentru „Hanul Pandurilor” la Filiasi, între Orsova si Craiova. De asemenea, suntem în dialog avansat privind realizarea „Hanului Cavalerului” în Ploiesti, a „Hanului Lupului” lângã Resita si a „Hanului Vampirilor” în zona Bran. În concluzie, constatãm cã problema principalã în dezvoltarea hanurilor nu o reprezintã lichiditatea financiarã necesarã aportului propriu al investitorului, ci de fapt o reprezintã lipsa terenurilor. O mare parte din terenurile dobândite prin Legea 18 au fost vândute pe sume derizorii, iar acum sunt speculate si ajung la valori neoperationale. Aceastã situatie, care de peste 10 ani conduce la blocarea dezvoltãrii spatiului rural si, implicit, la degradarea acestuia, putea fi evitatã dacã dupã 1990 bãncile le-ar fi oferit românilor accesul la credite ipotecare, trezind astfel spiritul antreprenorial. Apreciez cã în 2006, reteaua va avea cel putin 10 unitãti si este deja în lucru programul de colaborare în retea, cuprinzând mecanismele de comunicare si de imagine si, în principal, managementul si marketingul retelei.

Ce facem?

Imediat dupã lansare, am prezentat programul cãtre Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cãtre Ministerul Agriculturii, Pãdurilor si Dezvoltãrii Rurale, cãtre alte foruri guvernamentale, inclusiv cãtre Agentia Nationalã SAPARD. Pentru ca lucrurile sã fie foarte clare, doresc sã subliniez cã, în prezent, în România nu existã nici un fel de program guvernamental sau comunitar, care sã sprijine initiativa privatã la start. Probabil reprezentantii oficiali au impresia cã este foarte usor sã-ti asumi riscurile de a începe o activitate privatã si de a fi fatã în fatã cu fiscalitatea, cu personalul salariat, cu piata concurentialã si cu toate celelalte elemente care dau frumusetea si dificultatea unei afaceri private. Mai mult, oficialii nostri doresc ca rezultatele initiativei private sã depãseascã 75% din PIB. Cred cã progresul unei societãti, ca sã nu mai vorbim de un progres accelerat al acesteia, este o problemã de vointã nationalã; si dacã ajungem aici, atunci este o problemã de organizare. Cred cã noi, românii, avem o problemã si cu vointa nationalã, si cu organizarea, cât timp nu sustinem si nu concepem o strategie nationalã care sã defineascã turismul ca domeniu economic dominant. Este logic cã un domeniu economic dominant subordoneazã celelalte domenii economice, iar actiunile în acest sens devin prioritare. Dacã actiunile devin prioritare, atunci si finantarea programelor în turism, cu ajutoare financiare nerambursabile, ar trebui sã se întâmple altfel. Spre exemplu, în loc ca prin programul SAPARD sã se aloce 50% din valoarea investitiei (aprox. 100.000 euro) ca ajutor financiar nerambursabil pentru pensiuni agroturistice, cred cã s-ar putea corecta acest procent, prin alocarea gradualã a ajutoarelor, în functie de aportul la îndeplinirea unor criterii cheie, specifice industriei ospitalitãtii. Programul „Hanul cu Legende” propune ca pentru unitãtile care dezvoltã douã capacitãti (alimentatie publicã si cazare) sã se atribuie 20% ajutoare financiare nerambursabile, pentru unitãtile care dezvoltã capacitãti de servicii de alimentatie publicã si de cazare, completate cu activitãti pentru tineret, agrement si sport sã se atribuie 30% ajutoare financiare nerambursabile, iar pentru unitãtile care au si capacitãti privind organizarea de manifestãri cultural-artistice, mestesugãre sti etc. sã se atribuie 40% ajutoare financiare nerambursabile. Am convingerea cã o asemenea atitudine ar fi mult mai stimulativã si mai performantã si ar conduce la rezultate imediat apreciabile. Mai mult, dacã o asemenea sustinere financiarã ar avea la bazã un necesar national de investitii în turism si, în special, în agroturism, rezultatele ar fi chiar spectaculoase. Poate cã utilizarea fondurilor structurale, miza realã a campaniilor electorale, va rezolva aceastã problemã. Problema dezvoltãrii retelei „Hanul cu Legende” nu este o problemã specificã a spatiului rural românesc, ea înscriindu-se în problematica generalã a dezvoltãrii localitãtilor adiacente drumurilor europene sau nationale. Dacã înainte remarcam faptul cã lipsa terenurilor investitionale si specula cu acestea constituie o cauzã a blocãrii dezvoltãrii, lipsa utilitãtilor este piedica majorã, uneori cheltuielile pentru accesele rutiere, alimentarea cu energie electricã, telefonie, gaze naturale, apã potabilã si canalizare devenind aberante. Vreau sã cred cã „aflatu’n treabã” la români nu are nici o legãturã cu organizarea unei actiuni de naturã pur economicã; de fapt, intrãm deja într-un cerc vicios, negãsind rãspunsul la întrebarea: de ce batem pasul pe loc? Când problemele legate de infrastructurã si utilitãti se vor rezolva si când turismul va deveni domeniul economic predominant, atunci va fi demonstratã si vointa nationalã, si capacitatea de organizare; si abia atunci vom începe sã credem în industria ospitalitãtii.

Sursa: Financiarul

Have something to add? Share it in the comments.

Your email address will not be published. Required fields are marked *