Incerc sa comentez, rece, un fapt ce a starnit patimi. Domnul Mihai Bogza, viceguvernator al BNR, a adresat o scrisoare bancilor comerciale. Tema: interpretarea unor notiuni din normele cu privire la creditele de consum. N-a facut-o din proprie pornire, ci a raspuns unor intrebari. A fost scanteia de la care s-a aprins focul.
Astfel de scrisori, intre banca centrala si bancile comerciale, circula cu toptanul. Cele mai multe au in vedere interpretarea unor prevederi cuprinse in norme ale BNR. Scrisoarea cu pricina e una dintre ele. Nici mai mult si nici mai putin importanta decat altele. Toata tevatura a pornit insa de la sintagma "credite de consum", folosita in scrisoarea atat de mult discutata, care se dovedeste a fi incendiara.
Un cor, pe mai multe voci, a strigat ca BNR indulceste riguroasele norme privind creditele de consum ce au intrat in vigoare la 1 februarie. Cum anume? Mai intai: solicitantul de credite ar capata o facilitate in plus, in sensul ca-si va putea aduce soacra in propria-i gospodarie, cu mutatie fictiva, ca sa-i inmulteasca venitul familiei si sa-i usureze accesul la un credit. Apoi: nu ar mai fi nevoie de girant, fiind de ajuns … o polita de asigurare. Dupa care a urmat intrebarea: de ce a mai fost nevoie de atata tam-tam in jurul normelor de creditare, daca acum BNR incepe sa cedeze? Dar a facut Banca Nationala vreun pas inapoi?
Sa judecam. Normele in cauza au aparut in decembrie 2003. Au fost date de Consiliul de Administratie al BNR si publicate in "Monitorul Oficial". Orice modificare a acestor norme, indiferent ce directie ar indica, pasi inapoi sau pasi inainte, nu poate fi facuta decat prin aceeasi procedura: analiza in Consiliul de Administratie al BNR, decizie, publicare in "Monitorul Oficial". Cat timp o astfel de procedura nu a fost pornita si nici nu exista deocamdata vreo intentie in acest sens, orice afirmatie despre o dare inapoi a BNR e lipsita de acoperire.
Scrisoarea domnului Bogza, catre banci, se rezuma la interpretarea unor notiuni folosite in normele BNR: "familie" si "garantie personala". Nu e un act normativ si nu depaseste in nici un fel cadrul juridic al respectivelor norme. Dimpotriva, se inscrie intocmai in litera si spiritul lor.
Normele folosesc notiunea de "familie". Atat. Nici un cuvant in plus. Unele banci, ca sa nu interpreteze gresit, au intrebat la BNR: ce intelegeti prin "familie". Viceguvernatorul le-a raspuns: sotul, sotia, copiii, parintii sotilor. Dar atentie: cu conditia sa locuiasca impreuna si sa alcatuiasca o gospodarie comuna. Poate fi acest raspuns interpretat ca o modificare a formularii initiale? Nicidecum. Iar in ceea ce priveste aluzia la "mutatia fictiva facuta soacrei"… este de retinut ca raspunderea pentru autenticitatea declaratiei cu privire la componenta familiei nu a fost cu nimic diminuata.
A doua notiune in discutie este "garantia personala". Normele au prevazut-o, in cazul creditului de consum, fara s-o detalieze. Iar "girantul", la care s-ar fi renuntat acum, cum sunt unele comentarii recente, nici macar nu a fost nominalizat. Si-atunci: unde e renuntarea? Sigur ca girantul – o persoana care isi asuma onorarea obligatiei de plata daca debitorul principal ar ajunge in situatia de a-i fi imposibil s-o faca-, poate constitui o garantie personala. Dar la fel de bine, o polita de asigurare poate fi asimilata girantului. Este si interpretarea pe care o da dl. Bogza, care face apel la literatura de specialitate. Polita poate fi asimilata girantului fara ca neaparat sa-l excluda. As adauga insa ca o polita de asigurare, avand in spate un sistem financiar puternic, e o garantie mai tare decat un girant. Mult mai tare.
O precizare, in final: BNR n-a avut nicicand, nu are nici acum intentia de a bloca creditele de consum. A pus doar in aplicare un set de masuri pentru a limita riscul de creditare. Ele sunt in vigoare si continua sa produca efecte.
Have something to add? Share it in the comments.