Dezinflatia e la mana politicii monetare

Exista un lant cu sens unic. Fara variabile, fara alternative. Veriga de baza fiind politica monetara, care se face cu bani, cu pregatire inalta, cu intelepciune si, de cele mai multe ori, cu viteza de reactie. Lantul sfarsindu-se insa cu veriga-scop: dezinflatia. Noi aspiram la consolidarea in continuare a dezinflatiei, iar aici se poate ajunge numai si numai cu o politica monetara buna. Intercalarea, in acest lant, a unor decizii politice ori administrative n-ar face altceva decat sa blocheze procesul politicii monetare si sa compromita atingerea scopului prevazut de lege: stabilitatea preturilor in Romania.

Banii pentru politica monetara, ce reprezinta 92-93% din bugetul de venituri si cheltuieli al BNR, nu provin din bugetul tarii. Si nici de la contribuabili. Sunt bani rezultati din operatiunile bancii centrale. Legea si practica internationala interzic cu desavarsire folosirea lor in scopuri ce nu sunt strict legate de activitatea Bancii Nationale. Politica monetara facuta cu acesti bani in conditii de piata, fapt ce exclude orice fel de dirijare, are ca principala tinta dezinflatia. Un obiectiv pe care BNR si-l indeplineste sistematic din 1999 incoace.

Ce va fi in 2004? Nu sunt motive sa ne temem de vreo surpriza. Avem certitudinea ca inflatia va fi de sub 9%. In aceste conditii, leul pe piata valutara isi va mentine stabilitatea.

Daca insa, de la anul, ar interveni amestecul politic in piata monetar-valutara, asa cum a preconizat Senatul printr-un amendament la Legea BNR, atunci numai Dumnezeu stie pana unde se va duce inflatia. Noroc ca mai are un cuvant de spus si Camera Deputatilor.

Noi masuram inflatia mai putin in spatiu si mai mult in timp. In spatiu, ne comparam cu planeta. In timp insa, ne comparam cu noi insine, cei din anii care au trecut. Sigur, este important sa cunoastem starea noastra actuala in comparatie cu realitatea care a devenit istorie. Dar este si mai important sa ne comparam cu realitatea din jurul nostru, cu adevarurile lumii in care traim.

Acum, mai ales, intr-un an ce s-a dovedit a fi extrem de greu, se cuvine sa trecem decisiv la comparatia in spatiu. Pentru a puncta continuu cum ne miscam noi, in economie cu deosebire, fata de vecinii nostri si fata de tarile ajunse la un grad inalt de dezvoltare.

Deja ne preocupa evolutia preturilor in 2005. Pentru prima data, intr-un comunicat oficial, BNR a publicat tinta de inflatie pe anul in curs (9%) dar si cea pe anul viitor (6%). E o incercare de a ne apropia de Uniunea Europeana, de viteza cu care alearga lumea in acest segment de timp, de ritmurile de crestere ale indicatorilor ce exprima forta economica a tarilor din vecinatatea noastra. Intre acesti indicatori, rata inflatiei are o importanta cardinala, fiind criteriu de trecere la euro.

Diferenta de inflatie dintre noi si tarile dezvoltate se reflecta pe piata noastra interna, sub diferite infatisari, dar in primul rand sub forma unei presiuni active asupra cursului de schimb valutar. Daca aceasta diferenta se va accentua, euro va tinde sa se scumpeasca, in timp ce leul isi va accelera deprecierea. Un curs leu-euro echilibrat nu va fi posibil fara stabilizarea inflatiei. Desigur, in raport cu doua repere: preturile noastre si preturile internationale in anul 2004 si in anii ce vin.

Lucrurile se complica si mai mult daca renuntam la comparatii si trecem la analiza. Pentru ca vulcanul inflationist nu s-a stins. Blocajul financiar continua sa reprezinte un factor de presiune. Ani la rand s-au vandut marfuri fara sa se incaseze contravaloarea lor. Si s-au cumparat marfuri fara sa fie platite. Iar acum arieratele au luat cu asalt bugetul. Razboiul cu inflatia e mai greu ca oricand. El nu poate fi dus decat cu o politica monetara absolut independenta. Pentru ca vrem cresteri economice sanatoase. Iar la astfel de cresteri se ajunge de regula numai in conditiile stabilizarii preturilor. Mai putem risca?

Sursa Gardianul