Susanele.ro

Pret mare platit de austrieci pentru achizitionarea BCR

Este pentru prima oara in mai mult de un an cand cuvintele imi par atat de sterse in incercarea de a scrie un sapou pe masura personalitatii intervievatului meu: Bogdan Baltazar. De fapt binecunoscutul om de banca, cel care a gandit si finalizat proiectul de privatizare al BRD, nu are nevoie de prezentare. Este suficient sa spui Bogdan Baltazar si sa asociezi acest nume cu patru cuvinte: seniorul sistemului bancar romanesc.

De curand, m-am aflat la firma de consultanta financiar-bancara BBP, al carei presedinte este. Am ajuns cu 15 minute mai devreme, drept pentru care am avut timp sa remarc, printre aburii calzi ai cafelei pe care o sorbeam, atmosfera luminoasa, relaxanta si linistita ce domneste in firma. Privirile mi s-au oprit asupra unui colt in care nenu­maratele premii si diplome de excelenta, imi vorbeau despre activitatea omului pe care aveam sa il intalnesc fata in fata peste fix un sfert de ora, cu o punctualitate nemteasca. In fata nenumaratelor distinctii, m-am simtit mic si emotiile au pus stapanire pe mine. Toate intrebarile pe care le aveam in minte si pe care urma sa i le adresez d-lui Baltazar imi pareau fade, puerile in fata unui om care cunoaste de infinit de ori mai bine decat mine peisajul bancar romanesc cu toate dede­subturile lui. Dar toate aceste trairi au disparut pe parcursul discutiei libere, pline de farmec, sarmante chiar, cu seniorul sistemului bancar romanesc: Bogdan Baltazar.

Cum comentati procesul de priva­tizare al BCR si suma platita de austrieci in valoare de 3,75 miliarde de Euro pentru achizitionarea bancii?

Baltazar: Inainte de a comenta, trebuie sa mentionez ca am fost direct implicat in procesul de privatizare al BCR, prin prisma faptului ca am fost consultantul roman al Millenium BCP. Voi fi, deci, probabil usor subiectiv in aceasta analiza. Consider ca procesul de privatizare al BCR a decurs extrem de corect. Au fost atrasi cumparatori interesanti, banci interna­tionale cu rating si reputatie mare. Un singur concurent nu s-a calificat, acesta fiind un fond de investitii privat, iar conform legii, singurele care se puteau califica in priva­tizarea BCR au fost bancile. Procesul a fost facut public si, astfel, extrem de transparent. Ofertele bancilor au fost analizate dupa criterii prestabilite si bine delimitate, in urma carora doar doua banci au intrat in “finala“, una din ele fiind cea pentru care eu am lucrat pe parte de consultanta financiara. De fapt, eforturile mele s-au concentrat asupra ofertei tehnice si a strategiei de dezvoltare ulterioara privatizarii, fiind cele mai apreciate oferte dintre toate celelate depuse de bancile competitoare. Insa decizia finala s-a luat, preponderent, in functie de cel mai bun pret oferit si Millenium BCP a pierdut in fata Erste Bank. Oricum, toate celelalte banci, chiar daca au pierdut, au fost multumite de derularea procesului de privatizare, considerandu-l corect si transparent. In privinta pretului platit de Erste pentru cele 61,88% din actiuni, consider ca acesta a fost mare. In urma calculelor asupra activelor BCR si profitabilitatii bancii, valoarea care reflecta realitatea este mai mica, respectiv aprox. 2,5 miliarde de Euro. Suma platita de Erste Bank in valoare de 3,75 miliarde de Euro se datoreaza unui pacat care ne-a si costat de altfel – si cel mai mult l-a resimtit chiar BCR-ul –, respectiv amanarea privatizarii BCR. De fapt, procesul la care am asistat cu totii a fost o a treia incercare de privatizare a BCR, insa prima care s-a facut “by the book”. Cele doua tentative din timpul guvernarii PSD au fost niste simulacre, intrucat Guvernul de atunci nu dorea ca BCR-ul sa fie privatizat. Amanarea a facut, insa, ca pretul platit pentru BCR sa fie net mai mare decat valoarea reala a bancii. Iar acest lucru se datoreaza faptului ca BCR ramasese singura banca semni­ficativa neprivatizata din intreaga Europa Centrala si de Est. Astfel, BCR a beneficiat de ceea ce eu numesc un “bonus de raritate” in valoare de 1,2 miliarde de Euro. Nu ar fi fost, insa, un pacat daca diferenta de 1,2 miliarde de Euro ar fi intrat in buzunarul statului roman si nu al BERD si IFC. Cu toata aprecierea pe care o am fata de prim-ministrul Tariceanu, nu sunt deloc de acord cu declaratia acestuia conform careia Guvernul precedent a facut un lucru bun prin atragerea BERD si IFC in actionariatul BCR. Atragerea acestor institutii interna­tionale a fost facuta doar de ochii lumii, pentru a se crea impresia ca s-a facut un pas in privatizarea BCR, in conditiile in care Guvernul PSD nu voia sa o privatizeze. A fost o frunza de vita pe un viciu fiindca toata aceasta taraganare a procesului de privatizare ne-a costat acum 1,2 miliarde de Euro care vor intra in buzunarul BERD si IFC. In opinia mea, din acest punct de vedere, procesul nu este un model de urmat nici in privatizarea CEC. CEC-ul are in acest moment imensa nevoie de infuzie de capital privat si de competenta bancara privata; ar fi o mare greseala daca se va amana si privatizarea CEC fiindca este mai mult decat posibil ca interesul pentru CEC sa scada. Nu este normal ca CEC-ul sa fie pastrat in proprietatea statului si sa injectam bani in acesta, in conditiile in care altii sunt dispusi sa o faca. Chiar si Banca Austria Creditanstalt, care nu a fost implicata in procesul de privatizare al CEC, a sesizat greseala statului roman de a decide amanarea privatizarii. De asemenea, in urma etapei de ofertare neangajanta prin care CEC a trecut, spre deosebire de BCR care nu a avut o astfel de etapa, Rabobank s-a retras din competitie. Nu intru in detalii pentru motivele retragerii, mai ales ca am fost consultant si pentru Rabobank, dar CEC a pierdut in acest fel o banca extrem de potrivita pentru achizitionarea pachetului majoritar de actiuni. Concluzionand, parerea mea este ca CEC-ul trebuie privatizat cat mai repede, o amanare a acestui proces nefiind de bun augur.

Credeti ca principalul criteriu folosit in privatizarea BCR pentru departajarea competitorilor, respectiv cel al pretului, a fost cel mai bun instrument de selectie?

Baltazar: Da, datorita faptului ca BCR este o banca bine pozitionata in piata, profitabila si dezvoltata. Cumparatorii achizitionau, deci, o banca stabila iar pentru acest lucru criteriul de departajare nu putea fi decat pretul. Pe de alta parte, insa, la CEC nu ar trebui sa se aplice acelasi criteriu. Punctajul stabilit de stat prin care pretul platit pentru CEC ar trebui sa aiba o pondere de 70%, iar oferta tehnica de 30%, este inca mare. La CEC trebuie sa conteze foarte mult cine o cumpara, ce experienta detine in finantarea comu­nitatilor locale, rurale etc. Tocmai din aceste considerente, am afirmat ca Rabobank ar fi fost candidatul exceptional pentru preluarea CEC, intrucat are aceasta experienta de 120 de ani si, mai mult decat atat, este si singura banca din lume cu triplu A ca rating. Nu discut, insa, motivele pentru care Rabobank s-a retras dupa ce depusese scrisoarea de intentie pentru participarea la privatizarea CEC.

Care sunt motivele pentru care se amana privatizarea CEC?

Baltazar: Se invoca faptul ca ofertele primite de la cumparatori au fost mici. Acest lucru este adevarat, avand in vedere ca se vehiculau sume de 200-300 de milioane de Euro. Este extrem de putin. DAR aceste oferte au venit in etapa de oferte neangajante, unde fiecare spune ce vrea. Este normal ca un cumparator sa incerce descurajarea vanzatorului prin vehicularea unor sume mici. Insa, repet, acestea au fost oferte neangajante care, practic, nu au nici o valoare. In etapa finala in care bancile vor intra cu adevarat in competitie, sunt convins ca cifrele vor fi cu totul altele.

Cat credeti ca “face”, de fapt, CEC?

Baltazar: Din documentele oficiale de la sfarsitul lui 2004, valoarea activelor nete ale CEC-ului a fost de 149 de milioane de Euro. Probabil ca acestea au mai crescut in 2005, insa nu foarte mult. Nu s-au publicat inca rapoartele pe 2005, dar cred ca valoarea activelor nete a ajuns la aprox. 160-170 de milioane de Euro. In acest caz, cred ca un multiplicator de 4 ori al acestei valori ar fi rezonabil pentru privatizarea CEC, suma pentru care s-ar cumpara cifrandu-se undeva la 600-700 de milioane de Euro. Si cand spun acest lucru, trebuie avut in vedere faptul ca in cazul CEC nu putem vorbi de un “bonus de raritate” asa cum a fost situatia BCR si, mai mult decat atat, in CEC trebuie investiti foarte multi bani si trebuie regandita aproape in intregime strategia de dezvoltare ulte­rioara. CEC-ul trebuie restructurat in adevaratul sens al cuvantului.

 Cum comentati pozitia “ferma” transmisa initial de reprezentantii Erste Bank pentru preluarea CEC ca, ulterior, sa achizitioneze BCR? Toata lumea se astepta ca Erste sa devina cumparatorul CEC atat datorita mesajului sustinut al austriecilor, cat si datorita faptului ca Erste are un profil mult mai asemanator CEC-ului, fiind orientata pe segmentul retail.

Baltazar: Pentru Erste, BCR-ul era “acolo”. Exact cum a spus Hillary: “De ce ai urcat pe Everest? Fiindca era acolo…”. BCR-ul era o raritate, iar Erste si-a schimbat optiunea tocmai pentru a pune mana pe aceasta raritate. Dar din punct de vedere tehnic, Millenium BCP ar fi fost mult mai potrivita pentru ca este o banca universala ca si BCR, spre deosebire de Erste – o banca orientata pe retail. Sunt convins, insa, ca si Erste va face treaba buna; stim deja cu totii ca Erste a preluat banci falimentare (cum a fost cea din Cehia) si le-a adus pe profit in mai putin de doi ani. Ceea ce este, cu adevarat, o performanta. Cum vedeti evolutia BCR, luand in calcul faptul ca Erste si-a facut deja publica intentia de a reduce numarul de sucursale cu 50% pana in 2008? Baltazar: Cred ca se vor mai gandi asupra acestui aspect. Este foarte adevarat ca trebuie regandit numarul de succursale, intrucat BCR-ul are productivitate pe salariat sub medie fata de alte banci. De asemenea, are productivitate slaba la metrul patrat de sucursala. Asadar o restructurare trebuie facuta, dar nu chiar la jumatate. Spre deosebire de banca din Cehia in care era iminenta o restructurare masiva, la BCR austriecii de la Erste isi pot permite luxul de a astepta inainte de a lua o astfel de decizie.

 Ce impact credeti ca va avea privatizarea BCR asupra peisajului bancar romanesc?

 Baltazar: Va avea un impact pozitiv, va dinamiza piata. Chiar cand eram presedintele BRD, militam pentru privatizarea BCR si erau foarte multi cei care ma intrebau “nu va e frica de competitie straina?”. Tuturor le raspundeam ferm: Nu. Nu mi-e frica deloc. Prefer un competitor exact ca mine, care sa reactioneze dupa aceleasi criterii la piata si nu un competitor care sa actioneze pe comanda politica sau locala. De exemplu, dupa ce BRD a castigat doua licitatii pe obligatiuni municipale, restul au fost castigate numai de BCR, chiar daca iesea pe locul trei. Se purtau discutii la un anumit nivel despre care restul bancilor habar nu aveau, dupa care te trezeai ca BCR era declarat castigatorul licitatiei. Ma bucur ca aceasta privatizare a avut, in sfarsit, loc fiindca piata va functiona dupa criterii occidentale si nu dupa credite masluite, grupuri de interese sau actiuni politice.

In peisajul bancar se strang tot mai multe grupuri puternice cum este BRD (grupul Societe Generale), Raiffeisen Bank, Unicredit etc., acum patrund si austriecii de la Erste. Ce credeti ca se va intampla cu bancile mai mici si cat de permisiva va fi piata pentru patrunderea altor banci?

Baltazar: Cred ca vor mai intra in piata 1-2 jucatori mari, care fie vor cumpara o banca mica si o vor dezvolta, fie vor porni de la zero si vor pune pe picioare alte banci ceea ce este, insa, mai costisitor si de durata. De exemplu, Millenium BCP si-a facut public interesul pentru Romania, chiar dupa ce a pierdut in privatizarea BCR. In ce priveste bancile mici care nu vor fi porti de intrare pentru grupurile mari, cred ca acestea vor disparea treptat de pe piata mai ales ca nu prezinta nici un interes de a fi achizitionate, fiindca nu aduc nici un beneficiu cumparatorului. Nu aduc o clientela de nisa, nu aduc absolut nimic. De cele mai multe ori, astfel de banci apartin unor afaceristi care au pus si de o banca in Romania ca sa dea bine la CV…

Exceptand privatizarea BCR, ce alte evenimente credeti ca vor marca peisajul bancar al anului 2006?

Baltazar: Se preconizeaza un an dominat de concurenta, iar aceasta caracteristica se va pastra si se va accentua si in urmatorii ani. Dobanzile au devenit din ce in ce mai mici, ceea ce e bine pentru debitori. Bancile vor fi silite sa castige nu numai din marja, ci si din volum. Cred, deci, ca anul 2006 va fi un an de evolutie. Sper, insa, ca BNR sa nu mai intervina atat de abuziv si de brutal in restrictionarea creditelor fiindca nu este deloc normal. Deciziile lor provin tot din greseli: au stabilit tinta de inflatie prematur si au fost supusi unor cerinte contradictorii. De asemenea, s-au speriat excesiv de faptul ca vom fi inundati de fonduri straine care mizau pe aprecierea leului si pe diferentialul de dobanda, drept pentru care au sarit peste cal. Au lasat ca leii sa balteasca in piata, dobanzile au scazut, iar populatia nu mai este sub nici o forma stimulata in a «pune» bani la banca pentru economisire. Singurele cai de a face bani au ramas speculatiile pe piata imobiliara sau a juca pe piata de capital. Insa acestea nu reprezinta o alternativa pentru romanul de rand. Poate doar pentru o matusa Tamara… Dar cate matusi Tamara sunt?…. Toate aceste greseli au condus la acel procent mare de inflatie de 8,7% pe care l-am simtit cu totii. Fac, insa, o precizare: procentul de 8,7 este, de fapt, o valoare medie a inflatiei fiindca statul calculeaza inflatia adunand cei 14-15% din economia de schimb (mediul urban) cu inflatie 0 din economia de subzistenta din mediul rural. Din aceasta cauza, noi cei care traim in economia de schimb, simtim inflatia cu mult mai mare decat este ea declarata.

 Cum vi se pare procentul de inflatie tintit de BNR anul acesta, respectiv aprox. 5%?

Baltazar: Nerealist. Ratiunile inflatiei si ale deficitului de cont curent sunt structurale. Regulile economice nu functioneaza fiindca raportul cerere-oferta este inexistent. Pe piata nu este oferta de produse interne fiindca nu am stiut sa atragem investitori straini eficienti.
Sursa: Link

Have something to add? Share it in the comments.

Your email address will not be published. Required fields are marked *